E ora 00:37. Noaptea e lungă. Drumul de la stadion până acasă a fost lung. Liniștea e apăsătoare.
În mijlocul acestui peisaj nu ai cum să te simți decât apăsat, să simți că un an întreg a fost inutil. Până la urma urmei, pentru ce a mai contat restul când 2 momente în prelungirile a două partide te transformă în loser? ABBA spunea tare inspirat „The winner takes it all”, caz în care, noi ce luăm? Noi luăm supărările, frustrările, sentimentul că totul e inutil, și rămânem cum eram. Ce am spus până acum e probabil ceea ce simțim toți. Ce vreau să spun de acum înainte este ceea ce ar vrea să simțim unul dintre cele mai mari genii ale omenirii, laureat al premiului Nobel pentru literatură, dl Albert Camus.
Albert Camus este una din figurile centrale ale curentului filosofic cunoscut drept absurdism. O căutare rapidă pe google (unde deh, dai direct de AI) îți descrie absurdismul drept „Absurdismul este o perspectivă filozofică care afirmă că universul este irațional și complet lipsit de sens. Conflictul dintre dorința umană înnăscută de a găsi o semnificație și tăcerea rece a universului generează „absurdul”. Deci, direct din definiție extragem un lucru tare interesant, nu merită să ne gândim de ce noi am pierdut, doar pierdem inutil timpul.
Camus aduce în acest absurdism câteva idei fenomenale. Prima este perspectiva sa a mitului lui Sisif. Pentru cei care nu sunt familiari, Sisif a fost un rege antic, care a fost pedepsit de zei să care un bolovan pe un deal (proces ce dura o zi întreagă) iar când ajungea în vârf, bolovanul se rostogolea înapoi jos, iar Sisif reia procesul pentru eternitate. Vă sună familiar? Camus propune următoarea perspectivă : trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit! Poftim? Exact, Sisif e fericit, că atunci când realizează că în lume există el și bolovanul lui, el de fapt îi sfidează pe zeii care l-au pedepsit, trăindu-si deplin pedeapsa!
Apoi Camus aduce unul dintre cele mai puternice citate din literatură: „Să mă omor sau să beau o ceașcă de cafea?”. Sigur, acest articol nu îndeamnă la suicid, dar perspectiva lui Camus că acestea sunt singurele 2 oportunități în viață e interesantă. Dimineață avem toți o decizie de făcut: să facem o tragedie sau să ne bucurăm de ceva ce e neagră, tare, dulce și răspunde la numele de cafea? Asta e alegerea fiecăruia.
Pentru mine, Camus e un pilon în viața de zi cu zi. Absurdismul reprezintă un mecanism de supraviețuire puternic fără de care nu știu cum aș trece prin prostiile cotidiene. Pentru cititorii dornici să ințeleagă de ce e acest articol pe o pagină dedicată fotbalului, închid articolul cu un ultim citat al algerianului meu preferat „Tot ce știu despre moralitate și responsabilitate, datorez fotbalului”.
