Win-Win!Nu doar în sport, ci și în business

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Pauza competițională s-a încheiat. De la Sălăjan și până-n Piața Obor, din Titan și până-n Calea Moșilor, de-acolo unde se agață harta-n cui și până în mijlocul Orașului unde soarele răsare doar dacă-l plătești timp de 6 luni pe an, iubitorii de culori alb roșii se întrețin cu gânduri despre echipa favorită.

Nu am să vă vorbesc despre meciul ce bate la ușă. Mai sunt câteva ore doar. Astăzi vreau să vă vorbesc despre Emoție, despre Pasiune, despre un limbaj secret, dacă vreți, al succesului.

Ceea ce suporterii clubului Dinamo București au reușit în necăjita asta de țară în care ne ducem zilele fiecare cum poate mai bine, e de necontestat.

Prime pagini în cele mai mari ziare de sport ale LUMII, publicații de prestigiu, cu toții au lăudat sub diverse forme reușita unui program socios ce încă mai are multe de spus în condițiile în care echipa ar avea și rezultatele așteptate de toată suflarea dinamovistă.

Trecerea la un alt nivel, exact cum s-a și anunțat în preambulul evenimentului DinamoWin, era iminentă. Poate un prim pas într-o reorganizare și o readucere la viața a pasiunii pentru Dinamo, a celor ce doar ei știu cum și câte gânduri pierdute le-au invadat mintea în ultima decadă, o scânteie necesară repoziționării unui program ce indubitabil în ultima perioadă a lăsat motorul la ralanti.

Lansarea platformei DinamoWin.ro a fost acel eveniment fierbinte unde pasiunea, emoția și dorința și-au dat întâlnire. Un loc alb-roșu, înflăcărat încă de la intro-ul în emisie. Am avut de toate. Am avut sportivi, am avut glorii, am avut profesioniști în domeniile lor de activitate, am avut discursuri și povești nemuritoare, am avut energie și zâmbete pe față după multă vreme.

Pentru că îi vedeam pe ei. Îi vedeam pe cei ce prin munca și sudoarea lor ne-au determinat pe noi astăzi să susținem necondiționat Dinamo!

Legendari nu sunt doar ei. Și sunt sigur că mulți ar fi dat curs invitației dacă programul le-ar fi permis.

Cum să nu zâmbești când, cel cu 21 de prezențe și 1 gol marcat, campion cu Dinamo în sezonul 76-77, “Săpăligă” de pe partea stânga a apărării noastre, îți povestește că 2 ore după antrenament și el, dar și Ionel Augustin încă necopt la acea vreme, doar 21 de ani și împrumutat sub Parâng pentru 1 an, rămâneau câte 2 ore după antrenament să facă driblinguri pe stânga și pe dreapta pentru individualizare?

Cum să nu îți crească viteza de pompare a sângelui în inimă când Nea Oni, îmi permit să îi spun așa pentru că știu că apreciază orice suporter cu zâmbet alb-roșu pe față, îți spune că în acel moment și-ar lua echipamentul de joc pe el și ar intra în teren, să muște din adversari?
Pasiunea, orgoliul, dorința de performanța ieșeau prin toți porii.

Fiecare respirație, fiecare cuvânt, fiecare discurs, fiecare pasă între Andi și Giani, dădeau tonul unei imagini total în antiteză cu ceea ce se întâmplă la momentul actual în echipă. Amintiri dintre cele mai frumoase și care așa cum bine menționa Ion Marin în discuția cu Bogdan Stelea ar trebui să primeze în fața tuturor celorlalte mai puțin plăcute. Pentru că Ei le-au desenat, Ei le-au trăit, Ei le-au creat.

De obicei, în management liderii folosesc două categorii de emoții pentru a-i motiva pe oameni să adopte o schimbare. Atât cele negative, cât și cele pozitive. Fără îndoială, emoțiile pozitive aduc un plus de adrenalină, un plus de dorința și declanșează în interiorul fiecăruia scenariile. Ce bine era dacă…

Nici cele negative nu pot fi date la o parte. E în natura noastră și am demonstrat-o că Teama, frica, situațiile de criză generează acțiuni specifice și rapide.

Una peste alta însă, nivelul atins și încercarea prin nouă bornă a emulației create în jurul lui Dinamo, va avea să dea roade doar dacă noi vom continua să acordăm o minimă speranță pasiunii.
Pasiunii pentru Dinamo!

Inevitabil ne ducem cu gândul că ce a fost e istorie și că prezentul este cel care contează.
Da! Așa este. Începând de astăzi trebuie să ieșim la cumpărături nu doar de produse, ci și de puncte.
Avem nevoie de ele că acea țigare de după, ca acel pet de bere la marginea scării cu băieții sau acel trabuc de câteva sute de euro sau friptură de vită argentiniană presărată cu sare mai ceva ca o ploaie de stele.
Am judecat prea mult. Și probabil o să o mai facem.

Însă…

O iubire demult scrisă, dar niciodată apusă a actualului antrenor Mircea Rednic precum și monologul plin de Pasiune, Respect, Dragoste față de Dinamo a profesorului Ion Marin, au fost în adevăratul sens al cuvântului, adevărate pledoarii ale dinamovismului în fața unui complet de judecată, într-o sală a magistraturii sentimentelor dinamoviste.

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!

loading...

Lasă un răspuns