Probabil una dintre cele mai emoționante scenografii puse la cale de către galeria dinamovistă, face referire la legendele care au scris istorie pentru clubul din Ștefan cel Mare.
O istorie pe care noi, generațiile ce au venit din urmă o ascultăm de fiecare dată cu plăcere. Este întodeauna o plăcere să asculți povești despre frațîi Nunweiller, Dudu Georgescu sau Florea Dumitrache. Sunt povești peste care timpul a uscat cerneala din paginile istoriei lui Dinamo.
Am pășit pe stadion timizi, mânați de bucuria cu care jucau fotbal Lucescu, Rednic, Andone sau Mateuț și am avut norocul să ne bucurăm de victoriile lui Dănciulescu, Marius Niculaie, Cătălin Munteanu sau Bogdan Lobonț. Noi suntem generația care a plâns când ne-am pierdut căpitanul și nebunii care au ținut în brațe clubul muribund. Am primit o moștenire foarte grea, povești, legende și trofee, dar avem datoria să lăsăm mai departe o moștenire la fel de importantă în istoria clubului.
Generația cărora noi le vom preda moștenirea noastră, este generația care a susținut clubul, înainte să meargă, sau care a renunțat la alocație pentru ca această carte să nu se termine. E generația care nu știe prea multe despre trecut, deși au cele mai multe mijloace la dispoziție să se informeze, dar din păcate este și generația care are cel mai puțin de învățat.
Dacă noi am avut norocul de a vedea în teren acești jucători, ei au ghinionul de a-i vedea în studiourile televiziunilor vorbind despre Dinamo. Vorbim de jucători care au scris istorie îmbrăcând tricoul lui Dinamo, dar peste care timpul a așternut o pătură a disprețului față de culori, sub care nu pot căuta raza de lumină, rămânând blocați in întunericul momentului.
Tineri, bătrâni, alegem să transmitem mai departe această dragoste pentru Dinamo, ei sunt capabili să facă asta? Oare îi voi putea povești băiatului meu doar despre fotbalistul x, sau ii voi povești și despre omul de televiziune x? Îi voi putea spune că este câine și a luptat până la moarte pentru culori(așa cum spune și cântecul), sau a ales să fie câine doar cât a avut de câștigat de pe urmă clubului?
Sper din toată inima că acest mesaj al scenografiei să fie valabil și la următorul schimb de generații și să nu transforme un simplu cuvânt “este” într-un trecut “a fost”!
