Discutam cu un alt dinamovist de-al nostru zilele astea și constatam cu amărăciune că noi nu am apucat să ne bucurăm de promovarea în Superligă.
După toate câte am pătimit și cum am reușit să ținem clubul ăsta în viață noi nu ne-am bucurat.
În loc de conferințe de prezentare a echipamentului și sponsorilor, cu alai, cu noile achiziții de-a stânga și de-a dreapta conducerii și acționarilor uniți pentru Dinamo, în loc de o festivitate în casa noastră (așa dărăpănată cum e ea în Ștefan cel Mare) îmbrăcăți în straie de sărbătoare, noi avem parte de altceva.
Din poza aceea cu administrator special, cu reprezentanții acționarilor cu Ovidiu și toți ceilalți uniți la sfârșitul campionatului trecut, a rămas o caricatură mâzgălită de niște copii suparați că li s-a stricat jucăria. Pentru că dragii mei, asta a devenit Dinamo. Jucăria unuia sau altuia pe care se ceartă în conferințe care mai de care mai pompoase și „intervenții în direct” la emisiuni și televiziuni care își frecau mâinile și ne cântau prohodul nu mai departe de acum 3-4 luni!
Cum să scoți rufele în public în halul ăsta!? Cum să îți arăți cele mai slabe puncte ale tale în fața unui Neom care dădea cu biciul în noi și spune că am rămas în liga 1 pe pile și intervenții. Cum să stai de bârfă ieftină cu unii care iau bani de la oier pentru ca să terfeleasca numele sfânt (pentru noi) al lui Dinamo?! Cum să organizezi conferințe de presă în care așa zis jurnaliști și „oameni de fotbal” să te transforme în carne de tun și să te întoarcă pe toate părțile.
Pentru mine nu există un singur vinovat. Toți de acolo sunt vinovați.
Toți mai puțin echipa, Ovidiu, staful tehnic și suporterii.
De aceea rugămintea mea din toată inima în această zi de Duminică este să ne îmbrăcăm în hainele cele bune, să ne îmbrățișam familia și cei de lângă noi.
Să ieșim împreună că în zi de sărbătoare. Care spre biserici, spre parcuri, spre locuri unde ne regăsim alături de cei dragi și să ne bucurăm. De viață, de cei pe care îi iubim, să ne amintim de cei care au plecat și să aprindem o lumânare pentru ei rostind o rugăciune în gândul și inima noastră de mulțumire pentru că existăm și pentru cei care au trecut prin viața noastră!
Și mâine, cu inima și mintea curată, fără de influența bruiajului continuu venit dinspre circul și nebunia (avea dreptate Mister Dinu, de la amplasament ni se trage) dinspre cei care conduc vremelnic destinele clubului, să ne bucurăm de echipă, de fotbal, de cei de lângă noi în cele 90+ de minute în care mulțumim divinității că am mai văzut un meci, că am mai văzut-o pe Dinamo!
Ne vedem cu bine la stadion!
Sănătate multă și tot ce va doriți!
Și, chiar dacă în calendar nu e vreo sărbătoare anume a clubului, să spunem
La mulți ani, Dinamo! La mulți ani, dragi dinamoviști!
