Ieri, duminică, zi de meci.
Stăteam cu ochii pe prognoza meteo și mă rugam să nu o dea iar pe ploaie la ora meciului cum se anunțase inițial. Dar Dumnezeu, Bunuțu’, mai ține și cu noi, aștia, oropsiți de rezultatele dezastruoase din ultimele meciuri ale echipei iubite! Deh, îți dă El dar nu iți bagă și în traistă. Mai trebuie să și muncești pentru asta!
Vorbesc cu Iulică la ce oră să ne vedem, când, hop, mi-o aruncă..
„Tătare, sunt înghețat bocnă pentru că am fost la două mecuri azi la ambii baieți! Și am băut și un pahar, două de vin. Nu merg.”
Ptiii, hai că mai am o fisă, zic! Îl sun pe Jaravete..
„Coane Jorj, Iulică nu vrea să meargă, blablabla, treci tu să ne iei că să nu mai aibă cârcotașu’ ce să zică?”
„Da, mă, tătare! Mergeți cu mine!”
Una peste alta ne purcedem către stadion. Numai că toți eram cu același gând..
Trebuie să ne iasă! Nu se poate să dea aștia cu umilință! Dar parcă nici prea entuziaști nu ne simțeam!
Ajungem la stadion, hop și Maestrul Conovaru cu un coleg de la serial (Groapă, așa se numește. Să vă uitați la el pe Voyo).
Când stăteam noi la palavre, iaca și fanii serialului să facă poze cu domnii! ‘Aide .. zilele mele!
„Maestre, nu mai face poze cu fanii pe aici că ultima oară când am fost cu tine și ai făcut așa poze ne-am luat set de la spurchi! ‘Ți-ar serialu’ să iți fie! Acum te-ai găsit!?”
„Bă, Cetine, ce ai? Asta mi-e meseria!”
Am îngăimat un „bine, bine”.. și i-am lăsat cu pozele lor..
Între timp apare o doamnă pe teren de la Asociația Blondie care ne-a explicat cum ajută copiii bolnavi să fie transportați la spitale din intreagă lume. Apropos să intrați și să donați. Au mare nevoie de ajutorul nostru.
https://www.asociatia-blondie.ro/doneaza
Și a mai fost ceva. O lecție de viață de la un puști de 3 ani, puști salvat de această asociație și care astăzi, simbolic, a dat lovitura de început a partidei. De fapt două lecții.
Prima a fost de supraviețuire. Acest copil s-a zbătut la o vârstă fragedă și a reușit să fie aplaudat de 20 de mii de oameni! Unii dintre ei foarte duri și asta au dovedit-o pe multe stadioane! Dar care toți au fost reduși la tăcere și apoi, au aplaudat voința unui Om de 3 ani și i-au celebrat golul!
Iar a doua lecție a fost pentru noi, ca spectatori, dar mai ales pentru jucători, să ne întoarcem la frumusețea fotbalului! Pentru că acest copil a luat mingea la picior de la mijlocul terenului, a plecat cu ea până la poartă și a înscris! Și un stadion întreg l-a ovaționat! Pentru că despre asta este vorba în fotbal! Despre 22 de jucători care prin efortul lor încearcă să ajungă la poarta adversă și să înscrie! Iar noi, spectatorii, să îi ovaționăm!
Așa că, la sfârșitul unui meci anost, decis printr-o execuție personală a unui adversar, domnule Burcă, vă invit să luați înregistrarea cu acest copil și să le prezentați atât faza cât și povestea acestui Om de 3 ani jucătorilor dumneavoastră și, poate acum, în ultimul ceas, să realizeze care este menirea lor pe teren!
Este rușinos că singurul care a fost în stare să înscrie în poarta adversă (chiar dacă doar simbolic) a fost un puști de 3 ani!
PS: drumul spre casă a fost mult mai calm. Noi, că simpli spectatori, ne-am luat lecția. Oare acești jucători au înțeles ceva?
Hai Dinamo!
