Astăzi este despre suporteri și despre Dinamo. Și dacă vorbim despre suporteri, nu o putem face decât cu inima! Și veți vedea de ce spun asta.
Fiecare dintre noi avem în gașcă câte un Iulică. Eu vi-l descriu pe al nostru de la Radio Dinamo 1948 iar voi să îmi spuneți dacă am sau nu dreptate. Iulică e cel mai cârcotaș și mai inimos membru din (o să mă bată Alecu pt că am denumit-o așa) “bragda RD1948” de la vechiul T2 de lângă masa presei.
E cel care vine la mecuri pe ploaie și pe vânt și îți arunca peste umar “aoleu, băieții, din 15 ca florile ați rămas trei ca ciorile. Ce fel de câini sunteți voi? Iar s-au tirat ăia?”
Iulică nu țipă niciodată, el comentează “din umbră” (către Jaravete ieri la pauză): “Georgica, nu te văd bine! La cum jucăm îți prinde vreun prost de-al lor un șut și suntem pa!” El întreba în min 15 “bă, ce rezultate trebuie să iasă ca să ne calificam la egal?!”
Iulică este cel care te sfătuiește “tătare, lasă-te de voluntariat la Dinamo că nu te văd bine” dar cumpără de fiecare data macar un fular, un tricou, orice de la DinamoMobil.
Este cel care se jură pe tot sfinții că nu mai dă un ban “la dedebeu’ vostru” și a doua zi cumpără 20-30-50 de bilete virtuale! “M-AM RĂZGÂNDIT”
Este cel care îl îngână pe Jaravete cu “fi-ți-ar cizma să îți fie, nu vezi cum joacă, zici că are în cizme de cauciuc în loc de ghetele de fotbal!” și după 5 minute pune 200 de lei la chetă să luăm tricoul Om-La-Om în numele Radio Dinamo! Fix tricoul “cizmei!”
Și, mai ales, e cel care spune că nu mai poate să vină la meci mâine și se plânge că “mi-am luat abonament pe Arc și eu joc la Clinceni” și a doua zi apare la stadion cu băiețelul cel mic de mană și cel mare lângă el și cu un rânjet larg pe față “ce să fac, se plictisea ăsta micu’ acasă!”
Și ca el sunt zeci, poate sute de “iulici”. În umbra, ca și el. Nu scriu postări, nu apar în emisiuni! Dar fără ei nu am fi existat! Pentru că ei sunt vocea noastră interioara! Ei sunt lupta noastră cu îndoiala! Și cei care ne-au făcut de atâtea ori, atunci când ne-a izbit îndoiala, să mergem mai departe!
Calificarea asta, cu adrenalina și sudoare, este și datorită lor și pentru ei! Vă mulțumim tuturor suporterilor! Iulici, Liliene (sarumana, doamna!), Sanyi, Osmani sau oricum v-ar chema! Este calificarea voastră și trebuie să vă bucurați de ea!
După care, bineînțeles, o luăm de la capăt. Pentru că “fraților, e o minune că am ajuns aici! De aici totul e bonus! Da’ dacă nu ne întărim, aia de la baraj din liga întâi o să-ți dea cu terenu’ în cap!”
Pentru că, Iulică!
Hai Dinamo!
