Alb- roșu. Câinii roșii. Dinamo. Doar Dinamo București. Suntem unici.Campionii. Bianco rossi.Câini până la moarte. Unicul căpitan. Ultras. FCD in ADN. Forza Dinamo.
La gât, la încheietură, la cureaua pantalonului, pe gard, la oglinda mașinii în deplasări, pe bord. Sunt ele, fularele și eșarfele care asigură meci de meci cromatica celei mai frumoase galerii din România. Le admir cu invidie, respect și uimire la fiecare meci, la fiecare purtător.Încerc pentru o clipă să trăiesc povestea celui care le-a ales, le-a comandat ori și le-a achiziționat direct din magazin într-un anumit moment, la un meci, la un campionat câștigat, într-o deplasare, fiind cele mai râvnite obiecte, de nelipsit în viața oricărui suporter. Sunt atât de multe și diferite încât asortate cu tricouri ori hanorace cu personalitate vestimentară conferă uniforma de fan, de ultras, de susținător.
Povestea primului meu fular dinamovist își are originea într-o seară de crăciun a începutului de 2000 când am primit poate cel mai frumos cadou pe care mi-l puteam dori vreodată. Și am demonstrat asta purtându-l ani de zile în drumul spre școală, în excursii dar cu siguranță fiind nelipsit din orice meci de terasă din cartier proiectat pe un televizor răgușit și prăfuit, indiderent de ostilitatea asistenței din jurul meu la acel moment, căcuila fiind un accesoriu la fel de important în anotimpurile cu luni mai reci. Fularul însă tot timpul.
Primul echipament cu Dinamo, cam tot în perioada aia, într-o vară… JOMA… totul cu Dinamo, Cosmorom sponsor. Când mi-a rămas mic l-am pus în vitrină, tricoul fiind semnat de Iulian Tameș și Ianis Zicu în holul Hotelului Constantin Brancuși după ce disputase Dinamo o partidă cu Pandurii, atenție, în sală, adică futsal. Amical. Nu își imagina cineva pe atunci că vom avea echipă în primul eșalon fotbalistic al țării cum la vârsta aia un puști îmbrăcat alb- roșu și teniși cu crampoane de cauciuc chinezești nu își imagina vreodată că nu va ajunge fotbalist în Ștefan cel mare.
Am fost mulțumit de ceea ce aveam, cu fiecare an trecut lângă Dinamo, fularul strângea tot mai multe amintiri. Până nu demult când mi-am propus să iau mai mult. Să iau tot ce găsesc. Vreau eșarfe, fulare. Am căutat pe internet. Pe site-ul PCH-ului mi s-a spus că deocamdată nu pot da comandă de ceea ce aveau fiindcă nu mai lucrează cu un anume furnizor să aștept, după care că magazinul s-a închis, pe magazinul oficial al clubului am comandat un fular FCD in ADN. Magazinul de la stadion are câteva chestii care nu mi-au făcut cu ochiul fiind destul de comune și nu necesită o prioritate în alcătuirea colecției mele. Am mai găsit magazinfcdinamo.ro, care momentan e închis, de unde mi-am luat celelalte eșarfe, fulare. Și încă ceva pe OLX, 3 fulare sunt de acolo. Cam atât.
Diversitatea și imaginația articolelor cu care ne întâmpină echipa de fotbal Dinamo pare să fie lăsată puțin pe un plan secund, din punctul meu de vedere îmi imaginam că măcat 10-15 feluri de fulare, eșarfe să fie disponibile oricând, magazinul Pch sa producă în continuare sub brandul și sigla PCH și restul de alte buticuri peste.
Colecționez fulare, eșarfe, stickere. Cine mă poate ajuta, fără probleme în funcție de bugetul din acel moment am să mă interesez.
Până una alta, propun pe repede- înainte echipei Radio Dinamo 1948 două modele de tricouri: Unul cu sigla și brandul site-ului și altul cu „Ficat de dinamovist”
Ce ziceți?
