5 octombrie este ziua pe care suflarea dinamovista nu o poate uita.
Acum 20 de ani, Catalin Hildan pleca dintre noi, fulgerator, lasand in urma durere familiei si sustinatorilor, care ii admirau calitatile fotbalistice, dar si cele de lider. 20 de ani in care suflarea dinamovista a onorat memoria celui care a fost si ramane in inimile noastre, Unicul Capitan.
Generatiile de acum nu au avut sansa sa il cunoasca pe Catalin, sa il vada evoluand sau sa inteleaga de ce este atat de multa iubire pentru el, astfel ca ramane datoria celor care l-au cunoscut, celor care l-au intalnit, l-au vazut evoluand, sa transmita din generatie in generatie, cine a fost Unicul Capitan.
El nu doar ca a dat numele celei mai importante galerii din Romania, dar ramane un simbol pentru ceea ce reprezinta idealul de jucator dinamovist, etalonul suprem pentru determinare si ambitie. Este modelul la care multi tind sa ajunga, dar nu vor putea face asta.
Multe lucruri s-au schimbat odata cu trecerea anilor, din pacate anul acesta nu putem sa onoram memoria lui Catalin Hildan pe stadion, in cadrul unui meci, dar fiecare in parte, in intimitate sau in public, putem sa il onoram! Cei care vor merge astazi la Branesti, o pot face pe cont propriu, nu se va merge organizat, din motive evidente. De asemenea, nu se va merge la Marin Hildan, din aceleasi considerente!
„Catalin Hildan, zi de zi in sufletul nostru
Povestea lui Catalin a inceput pe 3 februarie 1976.
Primul sport pe care l-a practicat, alaturi de fratele sau, Cristi, nu a fost insa fotbalul, ci „fratele” vitreg al acestuia, rugby-ul. Avea 8 ani pe-atunci, cand se lupta zi de zi, in Stefan cel Mare, pentru balonul oval.
Doi ani mai tarziu, „Cata” s-a apucat de fotbal, ajungand pe mana lui Ionut Chirila alaturi de Cezar Dinu, Mihai Tararache sau Florentin Petre.
Debutul la echipa mare a „cainilor” s-a produs pe 2 octombrie 1994, intr-un meci cu Steaua, dar dupa trei jocuri a fost imprumutat la Chindia Targoviste. Prestatiile excelente l-au readus in vizorul lui Dinamo, unde a intrat sub comanda lui Cornel Dinu.
Sezonul 1999-2000 a fost cel mai fericit din cariera sa: dinamovistii au reusit eventul in Romania, iar convocarea pentru turneul final al Euro 2000 a sosit, firesc, pe adresa clubului din Stefan cel Mare.
„Mai bine mor pe teren decat sa ma las de fotbal”
O intamplare ce parea banala, in vara anului 2000, avea sa se transforme intr-o tragedie pentru fotbalul romanesc. La un antrenament al nationalei, Catalin Hildan a cazut din senin pe teren, incident trecut cu vederea de medici.
Imediat dupa intamplare, intr-o discutie cu fratele sau, „Cata” i-a spus ca mai bine moare pe teren decat sa se lase de fotbal.
5 octombrie 2000 a fost ziua fatidica a carierei si vietii „Capitanului”.
Dinamo avea amical la Oltenita. Dupa primele 45 de minute, la pauza, secundul Cornel Talnar ii spune ca nu va mai juca si in partea a doua.
„Ma simt intr-o forma excelenta, vreau sa continui si, daca voi simti ca voi obosi, o sa fac semne sa ma schimbati”.
In minutul 74 al jocului, Catalin s-a prabusit din senin pe teren.
Au fost ultimele momente ale unei vieti traite intens.
Anevrism cerebral a fost verdictul medicilor…” FC DINAMO BUCURESTI
„Catalin ramane in sufletul tuturor dinamovistilor. A fost un jucator memorabil. El nu insela fotbalul. Orice meci il juca la sacrificiu” Ioan Andone
„Un baiat extraordinar, un adevarat capitan. Era un lider in vestiar. Am numai amintiri frumoase cu el. Daca ar fi fost pe teren cu Steaua, as fi fost sigur ca macar unul dintre cei unsprezece dinamovisti va da totul pentru victorie. Asta a fost Catalin Hildan, un luptator, d-aia il iubim si nu-l vom uita niciodata. Tin legatura in permanenta cu familia si in fiecare an, pe 5 octombrie, ma duc la mormantul lui Cata. Am crescut impreuna, am avut reusite, dar pacat ca el n-a putut sa realizeze ce am realizat si eu!” Florentin Petre
„A fost o onoare si o mandrie pentru mine ca am putut sa fiu coleg si, mai ales, sa-l cunosc ca om. Inainte de a fi un jucator extraordinar, fantastic, a fost un om de o calitate sufleteasca extraordinara. Sunt prea putine cuvinte pentru a-l descrie pe Catalin Hildan, omul si jucatorul” Ionel Danciulescu
„Vreau sa multumesc clubului si suporterilor dinamovisti, care fac ca amintirea lui Catalin sa fie vie. A fost si va ramane un model pentru Dinamo” Cristi Hildan
„Era un copil de o calitate extraordinara, unul dintre putinii care au dus mai departe spiritul de sacrificiu al lui Dinamo in teren. A avut, din pacate, un destin tragic, ce putea fi evitat. Un baiat de suflet, un om de caracter, de pus la rana. Visul lui era sa arda pana la ultima picatura de energie in fotbal. Eu l-am numit direct capitan, dupa plecarea lui Ionut Lupescu, nu l-a ales niciun vestiar. A luat-o ca pe o obligatie pentru a duce echipa sa castige, nu a comentat in niciun fel. El nu avea in cap decat ideea de a castiga, Catalin nu stia altceva. Cuvantul esec nu-l cunostea. Era un invingator innascut. Face parte din panoplia de aur, de sacrificiu pe care a avut-o Dinamo. Gen Vasile Alexandru, fratii Nunweiller, Ghergheli, el este continuatorul acestei linii de jucatori de exceptie” Cornel Dinu
