Poate mulți sunt încă sub influența rezultatului de pe tabelă. Cum spuneam nu mai târziu de vineri trecut, victoriile aduc victorii.
În această seară Dinamo al nostru nu se întoarce cu 3 puncte de la Craiova. Poate nici nu ar fi meritat. Se întoarce în schimb cu altceva.
Dinamo începe jocul timid. Schimbarea forțată a lui Dudea, îi da planul tactic peste cap lui Bonetti. Jobenul rămâne însă intact. Eram ferm convins că fără iepurele de acolo sau asul din mânecă, copii lui Dinamo vor compensa prin atitudine, prin ambiție. Cu siguranța nu toți au fost la înălțime din perspectiva asta, cu siguranța și cei ce au excelat ar fi putut să o facă și mai bine. În fond, putem să fim triști pe o atitudine?
Maestrul Dem Rădulescu, într-una din replicile sale celebre spune :”Trandafire, Patraulea, dormiți mă?”
Dinamo în seară asta, plină cu juniori de la echipa a doua care mai acum câteva luni dădeau piept prin liga a 3-a cu seniori și își prindeau urechile în față adversarilor mult mai maturi, a arătat că are viitor și în Liga 1.
Deniz, de unde ai apărut, copile?
Recunosc, la startul meciului cu Voluntari am văzut un puști, ușor încheiat la bluza de încălzire parcă prea largă și prea roșie.
Un tânăr cu alură de copil modern cu emoții uriașe mai ceva ca în fața ușii de la intrarea în sala la examenul de Bacalaureat. Bună seara, Deniz!
Am văzut în seară asta un viitor stâlp al apărării dinamoviste. De la acea alunecare în margine până la tupeul de a-l atinge ușor peste față pe adversar în final de meci, având o stare de frustrare evidentă dată de scor, am înțeles că poți să transformi treptele unei scări profesionale imaginare în propriile atuuri.
De fundatie se ocupă Dario. Tu ești unul din stâlpi. Ține-te de treaba și fii mândru că porți acea emblemă pe piept!
Pe ritmuri de galerie
Sarabanda de erori de pe partea dreapta din startul partidei precum și lipsa de atitudine a unor copii aruncați în luptă pe parcurs, deși slavă Domnului au potențial enorm, au fost acompaniate de un cor format din aproape 1000 de fani dinamoviști curajoși, dornici de deplasări și mândri că au ce susține.
Nu de puține ori i-am auzit dominând fondul sonor într-o atmosfera ostilă. Și-au făcut simțită prezența iar prin vocile și cântecele lor, toți ceilalți susținători virtuali ce sunt aproape de un record istoric. Sold out pe Național Arena. Wow ce performanță! Doamne ce suporteri! Bună seară PCH! Bună seară DDB!
E trecut de miezul nopții. Nu m-aș opri din a mai pune câteva vorbe alese despre un meci de la care am primit ce am așteptat. Undeva, acolo într-un colț, încă îmi stă pe retină transversala aia care probabil se mișcă și acum. Totuși o urmă de regret macină în gol. În același timp un gând sună la ușa cerebelului: Oare Paul lasă liber locul în autocar în seara asta, sau continuă să îl povățuiască pe Diniță precum un părinte docil ce își dorește că așchia să nu sară departe de trunchi?!
Închei, poate o opinie prea lungă pentru unii, realistă pentru alții, însă nu fără a pune o ultimă tușă înainte de urarea tradiționala.
Speranța pusă în acești tineri încă de la startul sezonului, are nevoie de continuitate. Un eșec nu poate frânge aripile unor tineri care reprezintă speranța noastră de existență!
Sunt ai noștri și este musai să avem grijă de ei. Pentru că așa ne-am obișnuit. Protectivi, agasanți în încurajări, debordantă în optimism. Până la urmă, altceva ce ne-a rămas?
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!
