Nu afli cu adevărat ce înseamnă sănătatea până nu te îmbolnăvești. Bătrânii de la țară au o vorbă : ” Ferească Dumnezeu de boală!” Dar acum nu ne mai putem feri de boli.
Ne naștem bolnavi, ne cumpărăm boala , ne-o ” fabricăm ” prin vicii și excese… Voi încerca aici să vă povestesc despre cazul Gabrielei, o femeie în vârstă de 40 de ani , mamă a unei fete , diagnosticată cu metastază osoasă și o tumoare malignă la sân. În mod normal viața nu ar trebui să fie o luptă pentru supraviețuire ci poate maxim o confruntare amicală cu nevoile traiului zilnic.
Dar când te lovește boala vezi. Vezi și te uiți la tine fără oglindă. Începi să te gândești la viață nu la trai. Faci diferențe. Diferența între a lua 20 de euro în 8 ore și a face rost de 20 de euro pentru încă 8 ore. Ore de viață. La un moment dat la asta se poate ajunge. Gabriela a copilărit în curtea lui Dinamo făcând tir la grupa doamnei Macovei. ” După antrenament mă urcam pe gard să-i văd pe băieți, era nea Mircea antrenor, îl vedeam pe Răducioiu feblețea mea, pe Mateuț, Rednic, Sabău.” „În 2012, când am făcut chimioterapie, îmi căzuse părul, lumea se uita la mine ca la un drac, îmi era rușine de colegii fiicei mele că vor începe să râdă.”
„După fiecare ședință, urmau zece zile de chin, nu puteam să mănânc- familia(soțul și fiica) trebuia să mă ajute chiar și să mă spăl, simțeam cum totul se prăbușește peste mine!” ” Mă simțeam singură, părinții mei fiind despărțiți, singurul meu sprijin au fost soțul și fiica mea.” Gabriela continuă să meargă la meciuri chiar și în cârje. ” La comemorarea lui Cătălin Hildan am mers în cârje , apoi și la alte meciuri până când durerile au devenit insuportabile.” Povestea ei ajunge la urechile echipei – antrenate de Stoican pe atunci, iar acesta împreună cu jucătorii Dinamoviști- Matei , Luchin, Lazăr, îi întind o mână de ajutor, totul fiind organizat de Cristi Herciu, Ionel Culina și.. da, de omul cu inima de aur și ca jucător dar și în general- Ionel Dănciulescu.
„Lui Corbu in special, dar și celor de care ți-am spus mai devreme , nu am cuvinte să le mulțumesc. La fel cum nu pot decât să le mulțumesc din suflet cadrelor medicale de la Centrul Medical MEDAS, celor de la Institutul Oncologic București, Doamnei Mihaela Racu și multor altora din familia Dinamo.” Câinilor ! În prezent această femeie trăiește dintr-o pensie de 520 de lei. În România puțini au mai mult decât le trebuie, dar atâta timp cât românul e sănătos se descurcă, în orice circumstanțe. Gabriela din păcat nu mai e. Are un adversar de temut care atacă furibund și îi face un presing agresiv pe două linii de mai bine de 5 ani.
Cancerul e o boală tot mai frecventă . E clar boala secolului. A ajuns un cuvânt aproape banal și subiect de știri de dragul ratingului. Acest bombardament mediatic cu drame umane ne transformă usor ușor sângele în apă chioară și inima într-un dispozitiv artificial de pompare. Într-o societate democratică cu pretenții și garanții constituționale dreptul la sănătate ar trebui să fie o certitudine, dar din păcate e un lux. Ce mai , viața are un preț. Un transplant , o operație aceste criminale citostatice ,costă.
Zilele unui om se măsoară în mii și chiar zeci de mii de euro. Sistemul sanitar mondial tratează diferențiat și preferențial . Pe țări, culturi . La noi e la fel și încă într-un mod cu totul special. Totul fără doar și poate ține de moralitate și deontologie profesională, însă când faci doar un jurământ al lui Hipocrate riști să nu mai ai nici un Dumnezeu , riști să nu mai ai inimă. Dar Gabriela e o dinamovistă de-a noastră care trebuie ajutată. Cu bani , făcându-i cunoscut cazul sau sensibilizând oameni cu suflet care au posibilitatea financiară să-i întindă o mână salvatoare. Nu ezitați !!!
Donațiile pot fi făcute pe numele POPA GEORGIANA ALEXANDRA (fiica Gabrielei) în : CONT IBAN RO25RNCB0093155407670001 SWIFT: RNCB RO BU Doamne-ajută !!! Însănătoșire grabnică Gabriela !!! Hai Dinamo !!!
