Meciul cu Sepsi marchează un an de mandat pentru Zeljko Kopic pe banca lui Dinamo.
Oficial, Zeljko Kopic a fost prezentat pe data de 1 decembrie 2023, dar anunțul venirii a fost dat pe 30 noiembrie. Interesant este că tot cu Sepsi a început mandatul lui Kopic. Pentru că este un an de Zeljko Kopic pe banca lui Dinamo, am discutat cu antrenorul echipei noastre despre această bornă atinsă, despre momentele frumoase, cele grele, dar și următoarele provocări pentru Dinamo, în al doilea an de mandat:
,,Când am venit, știam că situația este dificilă și că vor fi multe, multe situații provocatoare. Și când te uiți înapoi, meci cu meci și la unele situații, a fost o perioadă foarte grea. Dar ideea mea a fost: OK, ești aici, îți asumi această responsabilitate pentru întregul club, pentru întreaga familie Dinamo, și nu există cale de întoarcere. Nu contează ce se întâmplă. Trebuie să mergi înainte cu tot ce ai – toate cunoștințele, energia, totul.
Pentru a rămâne în ligă. Asta a fost singurul lucru important pentru mine. Și dacă vorbesc despre fiecare situație, a fost o perioadă foarte, foarte provocatoare.
Dar am reușit. Am reușit să rămânem în ligă și deja în acele șase luni am făcut unele îmbunătățiri legate de numărul de puncte, diferența de goluri, marcarea golurilor, semnarea unor jucători de calitate. Și cred că a fost o îmbunătățire față de ceea ce a fost înainte.
Domnule, pentru mine este, de asemenea, foarte important să spun că echipa mea tehnică în acest moment, toți băieții, Florentin și toți ceilalți membri ai staff-ului fac o treabă excelentă, ne ocupăm cu adevărat de fiecare jucător din toate perspectivele și cred că construim ceva bun pentru Dinamo.
Care credeți că va fi cea mai mare provocare pentru Dinamo în următoarele luni sau până la finalul sezonului?
Cea mai mare provocare, și mulți oameni au această opinie, este că, în multe situații, sunt foarte exigent, dar în viață, în sport – și acum vorbim despre fotbal, dar cred că pentru majoritatea dintre noi fotbalul este viața noastră – este foarte greu să construiești ceva. Dar este și mai greu, odată ce ajungi la un anumit nivel, să menții acel nivel și chiar să-l îmbunătățești, pentru că, cu greșeli mici, cazi imediat.
Cineva care a fost recent în dificultate va da totul pentru a împinge, pentru a deveni mai bun, pentru a face progrese. Iar dacă nu suntem pregătiți să înțelegem că, deși suntem aici, mai sunt multe decizii pe care trebuie să le luăm cu calitate – cum să facem echipa mai bună, cum să îmbunătățim nivelul multor lucruri din cadrul echipei și din jurul ei – va fi foarte greu să ne menținem în această poziție. Nu vorbesc despre îmbunătățire, vorbesc doar despre a rămâne undeva aici. Și acesta este motivul pentru care această perioadă este foarte importantă, iar toți cei implicați în procesul decizional, în club și noi toți, trebuie să muncim foarte mult pentru a face lucrurile și mai bune.
Din nou, trebuie să spun ce am spus deja, pentru mine, într-un fel, a fost un an greu, dar, pe de altă parte, pot spune doar lucruri bune despre România, despre oameni. Sigur, întotdeauna există aceste lucruri mici, dar asta este normal. Dar când vorbim despre ce am aici, mă simt fericit și mulțumit, iar când te simți conectat cu clubul și te simți bine, când te uiți în jurul tău și vezi energie de calitate, vezi lucruri pozitive, asta te inspiră și mai mult să faci ceva cu echipa. Și, de asemenea, chiar dacă am văzut această nominalizare, cred că 10 sau 11 antrenori, toți acești antrenori, am un respect enorm pentru toți. Toți au făcut lucruri uimitoare pentru echipele lor sau pentru echipele naționale. Și, pentru mine, sunt mândru de asta. Ce pot să spun, este numele meu, dar nu este doar despre mine, este antrenorul Dinamo, este povestea noastră a tuturor.
Pentru mine, a fost menținerea în ligă după al doilea meci cu Csikszereda. Și văd lucrurile puțin diferit, pentru că mulți oameni văd munca mea și perioada aceasta din vară până acum ca pe ceva cu adevărat bun. Pentru mine personal, cel mai mare succes a fost să reușesc să rămân în ligă, luând în considerare toate circumstanțele, tot ce s-a întâmplat din prima zi când am ajuns la București până la ultimul meci cu Csikszereda. Pentru mine personal, acest lucru este un succes mai mare decât ce am construit acum, pentru că, în tot acest haos al fotbalului, când începi de la zero, cum am început în vară, ai ceva stabilitate și… controlezi lucrurile, le menții sub control. Pentru mine este, nu voi spune mai ușor, dar este complet diferit să gestionezi lucrurile pentru că atunci când câștigi unul, două meciuri, ești imediat al treilea sau al patrulea.
Am pierdut primul meci împotriva CFR, corect? Apoi am câștigat cu Petrolul, am făcut egal cu Sepsi, am câștigat cu Botoșani și eram deja la șapte puncte. Dar aceasta a fost imediat top șase. Însă sezonul trecut, când am conectat două, trei victorii, eram încă la câteva puncte în spate. A fost mult mai dificil să gestionez jucătorii mental. Și, pentru mine, acest lucru este sigur cel mai mare succes, pentru că aceasta a fost ambiția mea personală. Când am venit aici, singura mea sarcină era: „Situația este așa, trebuie să rămâi în ligă. Cum? Trebuie să găsești o cale.”
Acesta este momentul care, când mă gândesc la el, îmi oferă satisfacție. După ce s-a terminat ultimul meci, mi-am spus: „Acum lucrurile sunt în regulă, vom vedea ce va fi.” Dar cel mai important, pentru că, cred, pentru club, să fie retrogradat a doua oară într-o perioadă atât de scurtă, pentru tot clubul – pentru acționari, președinte, jucători, dar mai ales pentru fani – nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat. Și, de asemenea, pentru mine personal. După aceea, totul a fost, să zicem, mult, mult mai ușor.
Da, pentru că în ultimele câteva runde înainte de play-out am jucat câteva meciuri bune, cu Farul în deplasare, cu Oțelul acasă. A fost, cred, nu știu dacă era deja play-out, dar am avut… pentru mine, de exemplu, incidentul cu suporterii noștri, când am jucat fără fani, a fost ceva ce a fost și mai dificil pentru noi. Apoi, la Botoșani, am avut cartonaș roșu pentru Hakim. Cred că am jucat foarte bine până în acel moment, dar am ratat și un penalty.
Cred că am jucat acolo până în momentul în care am ratat penalty-ul. Da, am ratat penalty-ul și am controlat jocul. Am marcat golul și apoi cartonașul roșu, și din nou, nu a fost ușor. Am primit câteva goluri în ultimele momente ale meciului, iar să păstrăm nivelul mental, să luptăm și să continuăm lupta – a fost o perioadă cu adevărat, cu adevărat provocatoare.
M-am adaptat foarte bine. Am oamenii mei cu care petrec timp. Am rutinele mele zilnice. Nu îmi place să merg prea mult în centrul orașului din cauza traficului.
Tot ceea ce pot spune despre București și felul în care trăiesc aici – pentru mine, totul ține de oameni, de cum mă simt undeva. Pentru mine, este același lucru, indiferent dacă stau într-un restaurant frumos sau mănânc un hot dog pe stradă. Pentru mine, e la fel dacă simt că sunt în companie bună, cu oameni buni și cu lucruri pozitive în jurul meu.”, a spus Zeljko Kopic pentru Radio Dinamo1948.
