Anul 2024 se apropie de final, un an complex pentru suflarea dinamovistă – un an în care am suferit, am pătimit, dar am avut parte și de momente dramatice pozitive și deosebite în familia Dinamo.
Un adevărat mix de emoții, însă, când tragem linie, bilanțul este unul pozitiv. A fost un an care a început foarte greu, cu trei înfrângeri consecutive în campionat, înfrângeri care păreau să ne compromită total șansele de salvare. Totuși, l-am încheiat cu Dinamo în prim-plan, la doar un punct de lider.
Pentru mine, 2024 a fost un an special, un an al deplasărilor alături de Dinamo. Am vrut să calculez exact câți kilometri au fost parcurși pentru Dinamo, excluzând drumurile săptămânale București-Săftica pentru conferințele de presă sau pentru „Jurnal de Săftica” – uneori mai grele și mai anevoioase decât o deplasare la 200 km distanță.
Am contabilizat toate deplasările, inclusiv cele trei cantonamente la care am participat: Antalya, Brașov și Rogaška-Slatina. Am fost prezent la deplasări triste, cum ar fi cele de la Cluj sau Sibiu, în prima parte a anului, când am pierdut cu 4-0 și 3-0, momente care mi-au adus și o „interdicție” simbolică de a mai reveni în zona Ardealului.
Am trăit pe viu dezamăgirea unui gol primit la Craiova, dar și bucuria dulce a primelor victorii în deplasare – la Constanța și Sibiu, în toamnă, când am asistat la un moment special, cu Florentin Petre în prim-plan. La Buzău am cântat pentru prima dată după mulți ani „Cine e pe primul loc?”. Fiecare deplasare a fost unică, datorită oamenilor speciali pe care i-am întâlnit.
Ce ar fi o deplasare la Constanța fără întâlnirea cu prietenii de la Lake View sau dinamoviștii din zonă? Cum ar fi să merg în Ardeal fără să mă opresc la prietenul meu Bogdan Alecu și să petrec câteva zile alături de el? După ultima experiență de la Iași, adaug pe lista destinațiilor speciale și Moldova, pentru oamenii minunați de acolo. În acest an, am participat la întâlniri cu fanii din Constanța, Iași, Sibiu și Cluj – evenimente la care am încercat să aduc și eu un mic aport, fiecare fiind un real succes pentru club și comunitățile locale.
Sunt multe ore petrecute pe drum, dar fiecare dintre ele a fost specială – fie că au fost parcurse cu avionul, trenul sau mașina. Nu regret niciun moment din cei 10.000 de kilometri parcurși dus-întors pentru Dinamo. A fost un an deosebit, iar gândul mă duce la cei care fac acest lucru an de an, de foarte mult timp – încă din vremea când eu abia învățam să țin cu Dinamo. Cu siguranță unde eu am 10 000 de km totalizati, alți dinamoviști au și mai mulți. Nu e o competiție, e doar modul în care ne manifestăm și iubirea față de club.
Le mulțumesc tuturor celor pe care i-am întâlnit, cunoscut și alături de care am socializat în acest an. 2025 va aduce, cu siguranță, alte deplasări memorabile. Nu știm ce ne rezervă viitorul, dar Dinamo ne oferă, de fiecare dată, motive să fim prezenți. Merită trăite de la fața locului!
HAI DINAMO!
