Meciul de ieri a prezentat o realitate tristă pentru Dinamo, pentru momentul în care ne aflăm.
Da, voi scrie acest articol din perspectiva omului prezent pe stadion, care a ales să asiste timp de 90 de minute la o umilință. O definiți voi cum vreți, pentru mine asta a fost, când o echipă te învinge cu 4-0 și tu nu ai niciun șut pe poartă, pentru mine asta înseamnă în termeni fotbalistici. O echipă superioară ne-a învins. Poate era de așteptat, dar diferența e prea mare pentru gustul meu.
Când ne marcau și golul 4, îmi treceau multe gânduri și unul care m-a ținut până acasă a fost următorul: Trebuie să fie ultimul an în care mai trăim astfel de meciuri!
Eu înțeleg foarte bine contextul, punctul în care se află ei, în care par pregătiți să se bată pentru trofee, iar noi suntem o nou-promovată care se adaptează treptat la rigorile Superligii. Suntem o echipă care nu are încă reperele bine definite, arătăm a echipa nou-promovată, a echipa care a adus jucători târziu, care are încă minusuri financiare, care are un plan de reorganizare în vigoare cu multe milioane datorii, un club cu o organigramă subdimensionată. Le înțeleg, le cunosc, știu că ei sunt mult peste noi.
Dar suntem Dinamo și acolo trebuie să fim și noi, să fim acea echipă pe care alții să o admire, să privească cu respect, nu mai vreau să trăiesc pe stadion meciuri în care să ridic din umeri când suntem învinși fără drept de apel, să aud suporteri care spun: ,,sunt mult mai buni decât noi, nu ai ce să le faci’‘. Urăsc treaba asta.
Accept asta dacă jucăm în Europa, dar nu cu echipe din România, am acceptat și acceptăm mediocritatea și în acest sezon, că nu se pot întâmpla minuni peste noapte, va fi un sezon în care nu se va întâmplă să fim cot la cot cu echipele din play-off, dar să vedem că se parcurg pași corecți, pași către un Dinamo capabil de performanță. Acum, suntem o nou-promovată și arătăm a nou-promovată!
Dacă pe 4 septembrie se va întâmpla ceea ce ne dorim cu toții, nu vreau că din sezonul următor să mai fim echipa net inferioară în astfel de dueluri. Atunci când vom pierde, să nu mai aud: ,,nu le-am făcut față”. Vreau să spunem: ,,ne-au învins, dar ne-am luptat de la egal la egal!”. Sunt recunoscător pentru faptul că suntem în Superligă ținând cont unde eram acum un an, dar nu înseamnă că trebuie să ne mulțumim cu atât, pentru totdeauna. Pentru a ajunge acolo, trebuie investiții, trebuie atrași oameni cu fonduri, altfel va fi greu.
Acolo trebuie să ajungem, mediocritatea trebuie să fie temporară, foamea de performanță trebuie să ne definească!
,,Ne-a învins o echipă mai bună, mai așezată, mai puternică. Nu sunt multe de spus, este încă o diferență foarte mare între ceea ce înseamnăm noi astăzi și cele cu pretenții la campionat, podium, play-off. Este o realitate pe care trebuie să o acceptăm, chiar dacă ne doare foarte tare. Ne ustură foarte rău, dar este o realitate, trebuie să ne organizăm mai bine ca și club, din toate punctele de vedere, știm bine problemele, cât de târziu am adus jucătorii, toate aceste lucruri cumulate au adus aici.
Strângem din dinți, avem o pauză, sperăm că lucrurile să le așezăm, să le îmbunătățim, în marea asta de lucruri mai puțin bune, au fost și lucruri bune. Sunt jucători care vin din spate, capătă ritm, forță, o să arătăm mai bine. Diferența de valoare asta este diferență, trebuie să o acceptăm, fie că ne convine, fie că nu. Cred că trebuie să mergem acasă, să ne așezăm un pic și să o luăm de la capăt. Trebuie să câștigăm punctele cu echipele de nivelul nostru. Pentru a emite pretenții, e nevoie de mai mult decât de dorință, reprezentăm un club istoric, ne obligă, dar trebui să acceptăm realitate.
Când întâlnești o echipă net superioară, pare că nu ai dorință, este o echipă mai puternică, mai valoroasă, când joci, pare că nu stăpânești lucrurile. Toți jucătorii și-au dorit să câștigăm astăzi, e vorbă și de putință. Atâta pot jucătorii, trebuie să devenim modesti, poate această serie ne-a făcut să credem că suntem mai buni decât eram, trebuie să revenim la ideile noastre, discplina noastră. Au fost lucruri care nu mi-au plăcut deloc, au fost jucători care au vrut să se afirme, nu le accept.
Nu înțeleg de ce nu au fost lăsăți să arate coregrafia, nu era ceva jignitor ,am văzut și în partea cealaltă, întind bannere, au aruncat cei de la Petrolul, au umplut cu torțe, acolo se poate, la noi nu se poate. Consider că este un abuz ce a fost astăzi, sunt în total de acord cu ce au făcut fanii. Dacă erau lângă noi, poate ar fi însemnat mai mult. ”
