Fotbalul din Superligă e, de multe ori, o aiureală teribilă. După ce Săbău „s-a cerut” de trei ori afară până a reușit să scape , se pare că Mirel Rădoi se simte la Craiova ca într-o celulă la Poarta Albă.
Cu nici o săptămână în urmă, patronul oltenilor, Mihai Rotaru, jubila după victoria obținută în fața celor de la Rapid Viena și propovăduia hegemonia Craiovei de rit nou. Astăzi, însă, are pe masă demisia antrenorului principal.
Recunosc, sunt sincer șocat de dorința unora dintre antrenorii din Superligă de a-și lua tălpășița de la cluburile unde sunt angajați, chiar și atunci când situația din clasament nu justifică deloc o astfel de decizie. E ca și cum s-ar plictisi de prea mult calm și ar simți nevoia unui mic scandal ca să le crească pulsul.
În cazul lui Săbău,cu greu, dar am înțeles: omul era nemulțumit cu mult înainte de primul fluier al sezonului și doar a așteptat momentul potrivit să-și pună paltonul pe umeraș. Dar în privința lui Rădoi, totul e o nebuloasă completă. Nimeni nu poate spune concret ce l-a scos din sărite pe antrenorul capricios al juveților — poate gazonul, poate vestiarul, poate doar… viața la Craiova
La CFR, situația este și mai ciudată, iar eu chiar sunt curios dacă Pancu va apuca sărbătorile de Crăciun în calitate de antrenor principal. Doar la FCSB, boierul ‘nea Gigi’ pare hotărât să nu rămână fără argați — Charalambous și Pintilii.
Mă bucură că Dinamo are, din toate punctele de vedere, stabilitate — financiară, sportivă și, mai ales, emoțională. Din acest punct de vedere, suntem într-o poziție excelentă, pentru că doar stabilitatea îți aduce predictibilitatea și creșterea de care ai nevoie. Pare că suntem acel club în care fiecare știe ce are de făcut, care sunt liniile roșii ce nu trebuie încălcate și, cel mai important, că toți au reușit să-și subordoneze orgoliul personal în fața interesului lui Dinamo.
În fotbal se spune că cel mai bun câștigă. În Superligă, însă, se pare că echilibrul emoțional este la fel de important, pentru că, uneori, un singur gest făcut la nervi poate afecta munca depusă în timp.
„Lumea asta aiurită stă pe-un tron de dinamită,
Și tot schimbă, în neștire, omul bun pe omul rău.”
— Adrian Păunescu, „Repetabila povară”
