După un astfel de meci și de rezultat, îți vin în minte multe idei, concluzii, începi să cauți vinovați, soluții, pentru că până la urmă, ele sunt cele mai importante.
Vestea proastă ar fi că soluții în acest moment nu prea există. Entuziasmul venirii lui Cosmin Contra s-a disipat. Efectul „Cholo” cum am văzut că a fost numit, nu prea mai există. Ca să nu se înțeleagă greșit, eu cred mult în antrenorul Cosmin Contra, are toate calitățile pentru a face treabă în Liga I, mai ales la Dinamo. Cunoaște spiritul acestei echipe, a lucrat alături de mari antrenori la Alaves, Atletico, AC Milan, West Brom, Dinamo. A avut ce învăța și încearcă să pună în practică. Se vede spiritul occidental, a adus îmbunătățiri în joc.
Numai că se ajunge la un punct în care nu mai este suficient, este necesar, dar mai este nevoie de ceva: Valoare! Valoarea jucătorilor, pentru că ai un antrenor, dar 11, chiar 14 jucători care îți pun în practică ideile și viziunea asupra fotbalului. Contra nu este singur în ecuație și el depinde de jucători.
Nu pot să nu observ similitudinea între ceea ce se întâmplă acum și ce am pățit în sezonul trecut. Că să ne aducem aminte, anul trecut am pornit în play-off de pe locul secund, cu mari speranțe chiar de a câștiga campionatul. Îl aveam pe bancă pe Mircea Rednic, un antrenor experimentat, obișnuit cu marea performanță, ultimul antrenor care ne învățase bucuria câștigării campionatului. După un sezon regulat bun, în care am avut totuși parte și de rezultate neconvingătoare (1-5 cu Viitorul sau 0-3 cu Craiova), play-offul ne-a trezit la realitate. Brusc și dur, cam așa a fost. În primele patru etape, am obținut 3 puncte și practic am ieșit din luptă înainte de jumătatea play-offului.
Acum deși nu am pornit de pe locul secund, distanța nu era mare și Dinamo avea avantajul entuziasmului și al revenirii, credeam noi atunci că suntem la turație, dacă nu maximă, cel puțin foarte bună. Dar realitatea ne-a trezit din nou, poate chiar și mai dur. După trei etape, avem două puncte și la fel ca atunci, ceva nu funcționează în jocul echipei noastre. Observ o limită în ceea ce putem noi defini ca exprimare în teren. Un joc care are momente bune doar cand e determinare și foarte puține momente de fotbal plăcut estetic, incurajator pentru viitor. Asta e cu adevărat deranjant și asta îmi ia mie din încredere. Atunci când ai probleme în a-ți crea ocazii de poartă, când oamenii de atac nu sunt în stare să dribleze, să vezi acea „calitate”, nu pot să am mari speranțe.
Totuși, deși loturile nu sunt identice, avem jucători care au fost și atunci și acum, antrenorii spun eu că au fost în ambele cazuri de calitate, foarte buni pentru nivelul Ligii I. Ce lipsește de fapt? O să fiu sincer, lipsește Valoarea! Lipsește o viziune din partea conducerii, care a fost un dezastru în acest sezon, au distrus practic de la bun început campania de transferuri, din momentul în care au renunțat atât de ușor la fotbaliști precum Anton și Mevjlja, terminând cu Lazăr și Rotariu.
Iar cireașa de pe tort putem spune că au fost înlocuitorii, nicidecum pe măsură. Anunțând practic bazându-ne pe nimic, faptul că ne batem la campionat, fără o strategie adecvată, sustenabilă, fără o bază cât de cât reală, o numesc o mare minciună. Am fost mințiți mult și cred că e cazul că Negoita să nu se mai mintă singur. Ar fi cazul că sfătuitorii de lângă echipă, să înceteze cu oferirea unei alte realități. Tot e la modă acum cu „alternative facts”. Nu, este o singură realitate, aia trăită de noi meci de meci pe stadion și rezultatul scris pe tabelă.
Realitatea mea, poate și a voastră, este că Dinamo nu are în acest moment un lot capabil să se bată la campionat, tot ce s-a obținut în acest sezon a fost o sumă consistentă de bani, care nu a fost reinvestita în echipă și nu știm pe unde este, în visteria clubului poate, dar cu ce folos? Văd un fotbal modest, cu jucători limitați, un antrenor care nu lasă foarte mult impresia că își dorește să rămână la echipă. Această este realitatea mea.
loading...
