Dinamo s-a impus la Cluj cu 4-2, iar pentru mine a fost un moment cu adevărat aparte.
Un meci cu încărcătură emoțională, mai ales că am revenit pe stadionul unde, ca dinamovist, am trăit una dintre cele mai dureroase experiențe. A urmat, la doar o săptămână, o altă lovitură cruntă. Însă totul a început acolo, la Cluj. Barajul din 2022 și începutul sfârșitului au avut primul act chiar pe acest teren.
În urmă cu trei ani, plecam spre Cluj cu încredere maximă, convins că nu putem pierde în fața unei echipe de Liga a II-a. Optimismul de atunci s-a prăbușit rapid. În doar câteva zeci de minute, miile de fani dinamoviști prezenți în tribune au fost martorii unui coșmar în timp real. Dezamăgirea s-a transformat în revoltă, apoi în o dureroasă resemnare: înțelegeam că, pentru noi, totul se încheiase.
Recunosc – aceea a fost ultima dată când am pus piciorul pe Cluj Arena. Tot atunci a fost și ultima deplasare în care am coborât la marginea gazonului pentru materiale foto-video. Deziluzia a fost prea mare. Dar Dinamo, versiunea 2025, a reușit să doboare o mulțime de bariere. A învins demoni vechi, iar printre cei rămași era și cel de la Cluj. Era momentul să revin și eu lângă teren, lângă galerie, să simt din nou energia care vine dinspre peluză.
Paradoxal, partida a început aproape identic cu acel baraj: un Dinamo ezitant, care a încasat repede gol. Și da, gândul m-a dus inevitabil la ce s-a întâmplat atunci. Doar că, la scurt timp, realitatea mi-a arătat altceva. Acest Dinamo n-are nimic de-a face cu cel de atunci. Nici cu acei jucători, nici cu acea stare de resemnare. Doar numele a rămas. În rest, vorbim de o echipă cu spirit, cu determinare, cu inima sus — chiar și în condiții grele, cu accidentări și improvizații în defensivă. Dar cu inimă. Și cu fotbal.
Ce trăiam acum trei ani a fost complet înlocuit de o prestație excelentă, atât pe teren, cât și în tribune. Băieții din peluză au cântat 90 de minute fără oprire. Atmosfera a fost incredibilă. Am văzut steaguri de gard din toate colțurile Ardealului — și nu numai.
Iar finalul meciului, cu jucători și suporteri îmbrățișând victoria, a fost imaginea pe care o voi păstra mult timp în suflet. A fost o deplasare cu adevărat memorabilă.
Când mă voi gândi la Cluj, nu o să-mi mai vină în minte doar Filip, Matei, Torje și ceilalți care ne-au trimis în Liga a II-a. De acum înainte, Clujul va însemna și Kopic, Florentin Petre, Perica și toți cei care au făcut posibilă această victorie. O victorie care înseamnă enorm – primul succes al lui Dinamo în play-off după opt ani.
Mulțumesc, Dinamo, pentru aceste clipe trăite la Cluj! După 10 ani, ne impunem din nou pe acest stadion și ne întoarcem acasă cu zâmbetul pe buze.
Știi de ce sunt fericit azi? Am văzut pe Dinamo!
CITESTE SI: Aici e Dinamo: Victorie superbă în Ardeal! Concluzii de la fața locului
