Transhumanta adevarului… Cum migreaza obiectivitatea presei sportive intre stanile televizate.
In loc de epilog: Zerul curge, Dinamo urca… Tragedie nationala in studiourile de „specialitate”
M am instalat aseara bucuros si plin de speranta in victoria baietilor nostri in tribunele stadionului „Arcul de Triumf”, pregatit sa urmaresc inca o reprezentatie a „cainilor”. Atmosfera perfecta, cu exceptia vremii care ne a cam biciuit obrajii, iar in aer plutea acel sentiment specific meciurilor importante. Nu stiam atunci ca seara mea de fotbal avea sa se transforme intr un festival al absurdului in doua acte: primul pe stadion, al doilea in fata televizorului.
In puterea noptii, cand am ajuns acasa, dar si astazi pe zi, am fost curios sa vad cum au perceput „specialistii” nostri televizati desfasurarea ostilitatilor. Am facut marea greseala sa dau drumul la cele doua posturi TV care au transmis meciul in direct, in speranta ca voi gasi macar o farama de obiectivitate. Ei bine, ce am descoperit m a facut sa realizez ca traiesc intr un univers paralel, unde legile fizicii si ale logicii sunt la fel de flexibile precum morala unor comentatori sportivi. Socat de ce auzeam (desi, sincernsa fiu, ar fi trebuit sa fiu obisnuit pana acum), mi am tras scaunul mai aproape de birou si am inceput sa dau drumul la cuvinte. La urma urmei, cand realitatea bate filmul, cineva trebuie sa fie si regizorul documentarului.
In vremurile de demult, cand oile pasteau libere pe intinsele plaiuri ale Baraganului, ciobanii isi transmiteau vestile prin fumuri si fluiere. Astazi, in era digitala si a transmisiunilor in direct, vestile despre fotbal circula prin studiouri climatizate si prin fire de fibra optica. Dar, surprinzator sau nu, mirosul de branza inca persista in unele redactii sportive, mai pregnant ca niciodata.
Sa luam, bunaoara, ultimul episod din telenovela „Penalty ul care a zguduit Romania”. Un hent cat casa in careul Otelului, un fault mai clar decat cerul senin de vara asupra lui Perica, si deodata, ca la un semn nevazut, toate batele televizate ale tarii s au pornit sa latre. Din varful muntelui, un fluier ancestral a dat semnalul, iar toti dulaii de la stana s au trezit brusc cu misiunea sfanta de a apara turma de „pericolul” numit Dinamo. Obsesia pentru Dinamo a ajuns sa fie fascinanta. Suntem, practic, osul din gatul presei de casa. Nici nu ne pot inghiti, dar nici nu pot sa ne scuipe, pentru ca spectacolul fara Dinamo n ar mai avea sare si piper. Ba chiar zi branza ar deveni mai fada.
Iar aici trebuie sa fac o paranteza. E fascinant cum aceiasi „analisti” care gasesc penalty in fiecare adiere de vant cand e vorba de echipa stapanului, devin experti in geometrie non euclidiana cand vine vorba de Dinamo. Subit, unghiurile devin relative, gravitatia isi schimba polii, iar fizica lui Newton se transforma in teoria haosului.
Dar sa revin la oile noastre, cum ar spune francezul. E de a dreptul comic sa vezi cum moderatori de televiziune (ii stiti si voi care, numele lor vor ramane discrete precum discrete sunt si „sponsorizarile” lor) se transforma in veritabili ciobani ai adevarului absolut. Cu bata opiniei intr o mana si cu fluierul indignarii in cealalta, ei pastoresc masele spre „adevarul” convenabil, in timp ce zerul prejudecatilor le curge nestingherit pe la colturile gurii.
Si aici ajung la partea cea mai suculenta a acestei farse moderne: deontologia profesionala. Aceasta Fata Morgana a jurnalismului sportiv romanesc! Ca un miraj intr o transhumanta prelungita, ea apare si dispare dupa bunul plac al patronului cioban. Obiectivitatea? Un concept la fel de strain precum iaurtul vegetal intr o stana traditionala.
Mai tragicomic este ca acesti autoproclamati experti in fotbal (unii dintre ei cunoscand sportul rege precum cunosc caprele algebra) au dezvoltat un talent remarcabil de a vedea penalty uri imaginare cand de ele beneficiaza „turma” preferata, dar devin brusc orbi precum cartitele cand Dinamo primeste o decizie corecta. Frate, zici ca astia poarta niste ochelari speciali, facuti din cascaval afumat, care filtreaza realitatea dupa bunul plac al celui care le umple gamela.
Dar poate cea mai mare ironie este ca acesti „pastori” ai opiniei publice sportive au uitat complet de vremurile cand Dinamo era dezavantajata flagrant. Atunci, tacerea lor era mai profunda decat cea din varful Omu intr o noapte de iarna. Acum insa, cand „cainii” au inceput sa muste din nou, toti acesti specialisti s au trezit brusc cu vocatia dreptatii.
Si, in timp ce unii se chinuie sa demonstreze ca albul e negru si ca 2+2=5 (dar numai cand calculul ii dezavantajeaza pe caini), Dinamo continua sa joace fotbal. Fotbal adevarat, nu teatru de papusi tras pe ata de vreun papusar cioban din dealul Piperei. Astia nu ne vor prabusiti, ei ne vor disparuti. Le stam in gat pentru ca nu putem sa fim controlati, cumparati sau redusi la tacere. Dar, asa cum am facut mereu, rezistam! Vom fi mai puternici, mai determinati si, va promit eu, mult mai ironici!
Dinamo e acolo sus, pe locul 2, si doar un dezastru ne mai poate scoate din play off. Si asta nu le convine. Nu le convine faptul ca o echipa aflata in insolventa, cu un buget destul de modest comparativ cu al altora, a reusit sa se ridice prin munca sustinuta, seriozitate si un management eficient. Ii deranjeaza ca Dinamo joaca un fotbal frumos si e cea mai eficienta echipa din campionat. Nu va asteptati la asta, asa i? Erati setati sa ne vedeti din nou la coada clasamentului, dar uite ca realitatea v-a lovit ca un vant rece de pe culmile Bucegilor. Si asta doare rau!
In final, pentru toti acesti „analisti” care isi petrec serile facand slalom printre adevar si minciuna ca niste ciobani beti printre oile lor, am un singur mesaj: branza buna se cunoaste si fara reclama voastra mascata. Va lasam sa salivati dupa zer si sa muscati din fiecare faza controversata. Noi ne vedem de treaba si va vom arata cum Dinamo se transforma intr o stare de spirit. Dinamo e furtuna care va strica picnicul perfect. Dinamo, spre disperarea voastra, nu mai e oaia neagra a fotbalului romanesc, ci un lup tanar care a invatat sa vaneze din nou.
Atentie la branza baieti, ca lasa pete!
Hai Dinamo!
