Ieri in sala Dinamo am avut ocazia sa traiesc alaturi de fanii dinamovisti un episod deosebit, o lectie despre ceea ce poate insemna autodepasirea.
Fata in fata au fost ieri doua echipa cu obiective diferite, cu loturi incomparabile ca nume si C.V-uri, una din formatii cu buget de sfert de milion, una cu buget de 2,5 milioane de euro, va las pe voi sa ghiciti. Va dau un indiciu, este vorba de singura echipa ramasa in competitiile continentale. CSM Oradea este campioana Romaniei si este normal sa dispuna de unul din cele mai bune loturi. Au poate chiar cel mai bun jucator din Liga Nationala, Martin Zeno. Am vazut prea multe meciuri decise de acesta in Champions League si chiar ii spuneam colegului Ionut de la Radio, inainte de meci, sa il urmareasca. Glumind putin, dupa il strigau o parte a fanilor prezenti ieri in sala Dinamo, Zeno a trecut ieri de la hero to zero destul de repede.
Inceputul a fost greoi pentru terrieri, oradenii pareau ca ne pun la respect si au venit la Bucuresti tinand cont de faptul ca tocmai castigasem la Steaua in deplasare. Nu sunt in postura de a isi permite pasi gresiti, parcursul din Champions League vine si cu ceva consecinte. Insa usor, usor terrierii si-au intrat in mana, iar diferenta a inceput treptat sa scada. Sfertul 1 a fost castigat de oradeni cu 25-17 si a fost de fapt singurul castigat de oaspeti. Sfertul doi a readus Dinamo in joc, iar la pauza era o diferenta mica, de doar 2 posesii. Ma intrebam insa, putem oare recupera deficitul? In fata noastra sunt niste super jucatori, Pasalic, Nicoara, Markovic, Mandache, Franklin. Una din lectiile prilejuite de meciul de ieri a fost ca pe parchet, nu evolueaza salariile, numele, C.V-urile. Prima conditie, ca in orice sport, este sa dispui de o echipa, in adevaratul sens al cuvantului. Ceea ce noi nu am avut in prima parte a campionatului. Acum, Eugen Ilie a creat premisele performantei.
Dupa un sfert 3 echilibrat, a urmat perioada jocului in care Dinamo este de neoprit. Nu pot sa inteleg ce se intampla in sfertul 4, cum de reusim de fiecare data sa revenim pe tabela, dar este minunat si adrenalina ajunge la cote „alarmante”. Sa il vezi pe Tasic aruncand de la 9 metri, Deven cum lupta pentru fiecare balon, Sutalo cu precizie chirugicala, Dundjerski cum coordoneaza fiecare atac, evoluand ieri 40:00 de minute, nu a iesit o secunda de pe parchet, nici atunci cand acuza o accidentare, Orbeanu care isi coordoneaza si incurajeaza coechipierii chiar si de pe banca, asta inseamna sa ai spirit de echipa, sa nu refuzi lupta, sa vrei sa te bati cu orice adversar. Dinamo a trecut de la dorinta, la putinta si asta s-a vazut in rezultatul final. Victoria total meritata, a fost meritul intregii echipe si oricare alta formatie din Liga Nationala probabil ar fi fost invinsa ieri de Oradea, cu 81 de puncte marcate, pentru ca nu ar fi incasat mai multe, dar Dinamo a fost capabila de o performanta exceptionala. Vreau sa cred ca fanii prezenti in sala, dar si cei care au stat in fata televizoarelor alaturi de terrieri, sunt constienti de magnitudinea acestei victorii.
Echipa de baschet traieste o poveste frumoasa si ma bucur sa fiu alaturi de ei. Vom fi prezenti meci de meci alaturi de ei in sala Dinamo si va invit si pe voi sa faceti acelasi lucru, nu veti regreta!
