TOTAL FOOTBALL – Sistem tactic fotbalistic, în care oricare dintre jucătorii de câmp ai unei echipe pot prelua rolul și atribuțiile altuia dintre coechipierii săi.
Și au marcat jucători din toate compartimentele. Doi fundași (Bena, Gorka), un mijlocaș (Dani), o extremă (Gheza) și vârful (Alexandru Pop).
Absența nefericită a lui Răzvan Patriche a dus, tot răul spre bine, la una dintre cele mai profitabile inovații tactice din întregul sezon. Gorka în sistemul de 3 fundași centrali, cu libertatea de mișcare conferită de dublajul lui Bena sau Giafer. Cu libertatea de a întâmpina atacantul advers cu agresivitate, departe de poartă, pentru a-i maximiza calitățile de mijlocaș la închidere, și a reduce din riscurile lipsei de experiență pe poziția nouă.
Liniile argeșene au fost sărite mai ușor, noi reușind să construim de la nivelul fundașilor cu doi jucători având poziția naturală de mijlocași la închidere (Quentin, Gorka). Rareori am fost în dificultate sau incomozi în construcție sau exprimare. Atacurile s-au desfășurat extrem de cursiv. Teoretic, un vârf cu gabarit cum este Pop ar trebui să îngreuneze jocul puțin, însă nici vorbă de așa ceva.
Însă asta a fost povestea sezonului, a viziunii lui Ovidiu și a rezilienței acestui lot de jucători, care nu a putut fi completat din cauza interdicțiilor, noi având doar 3 fundași centrali de meserie rămași pentru a doua parte a sezonului. Mici accidentări și lovituri, specifice Ligii secunde, au căpușat și incomodat toate planurile tactice și libertatea de a fi creativ la nivelul formulelor de joc. Însă Ovidiu nu a căzut în această capcană de a fi forțat să se conformeze. A insistat cu Gorka acolo, în cel mai important meci al sezonului. Pentru că fotbalul total nu ține cont de poziții de pe foaia de joc sau de pe Wikipedia.
Este despre meritul lui Vlad, al lui Gabi Glăvan și Bebiță, care au recrutat niște jucători, neavând luxul de a da vreun „rateu” și a mai aduce alții în locul lor. Și au dat pe mâna lui Ovidiu niște jucători la început fie nepregătiți fizic (Gorka), fie cu probleme nefericite la genunchi (Quentin), fie cu nevoia de a fi puțin deblocați și așezați pe poziția potrivită (Gheza). Iar acum ei sunt peste tot, alături de colegii lor români, copii care au crescut enorm, veterani care nu au părăsit corabia la greu.
Primul pas este făcut, însă sâmbătă, în „Trivale”, mai avem unul. Istoria și blazonul ne obligă să demonstrăm că ziua de luni nu a fost o întâmplare, ci o concluzie răsunătoare: nu jucăm la egal, nu ne betonăm în apărare, nu renunțăm la valurile de atacuri.
Ne gândim doar la fotbal. Total!
