Dinamo a avut ieri la Sibiu cel mai greu test al sezonului, un meci care ne putea compromite șansele la play-off.

Toată munca depusă în ultimele etape, faptul că eram pe primul loc într-un clasament intermediar al ultimelor 10 partide ar fi fost în zadar, dacă nu reușeam victoria. Ar fi fost deja de domeniul S.F. să mai accedem în play-off dacă nu învingeam ieri, am fi avut nevoie de prea multe indirecte care să ne ajute.

Însă tocmai toată muncă depusă ne-a adus în punctul în care noi nu mai depindem de alții, suntem precum în ”Invictus”, stăpânii propriei sorți. 

Tocmai presiunea rezultatului s-a simțit ieri în jocul lui Dinamo, care a fost mult mai temătoare față de alte partide, mi-am dat seama foarte bine de la nivelul stadionului municipal din Sibiu, de la masa presei, faptul că nu abordăm aceeași strategie, dintr-o dată am renunțat la identitatea noastră, nu mai vedeam aceeași posesie, dintr-o dată multe mingi lungi, un joc atipic. Chiar discutam cu Ionuț că nu ne place ce vedem în joc, dar a venit o deschidere de scor care a fost la capătul unei faze în care Ghezali a trecut de la fricos, la marcator în câteva secunde.

Personal credeam că deschiderea scorului va aduce un joc mai dezinvolt al echipei noastre, dar din contră, am devenit și mai fricoși, am coborât și mai mult liniile, am trecut la un joc defensiv cu gândul de a lovi pe contraatac. Dacă mingile noastre lungi nu prea aveau noimă, Bani, Ghezali sau Borcea nu aveau nicio șansă, de cealaltă parte sibienii au avut în față o forță a naturii, care i-a pus în mare dificultate pe Patriche, dar mai ales pe Giafer, un plus mare din punct de vedere fizic.

Burcă a simțit nevoia să întărească acea zonă și l-a introdus pe Bena, păream un pic în corzi, dar cine altcineva putea să aducă golul izbăvirii în afară de Iulian Roșu, care continuă seria formidabilă de goluri, a devenit acum golgheterul echipei, deși în primele etape ale sezonului de abia prindea banca de rezerve. E cea mai bună perioadă a carierei și îmi spunea la finalul partidei ca să nu ne așteptăm să marcheze meci de meci acum, că este totuși mijlocaș. Salvatore di la Patria, varianta Dinamo.

Cătălin Țîră putea risipi emoțiile definitiv, să marcheze primul gol al sezonului, dar a irosit șansa de a ne oferi un final de meci fără palpitații. Parcă din dorința de a confirma pronosticul jurnalistului Eduard Apostol, care îmi spunea încă înainte de startul partidei că va fi 2-0 pentru Dinamo și o să primim gol pe final, pentru a avea pulsul ridicat, așa s-a întâmplat. Apărarea a cedat în fața turnului de control sibian și finalul ne-a pus inima la încercare. Dar așa cum îmi spuneau Burcă și Zăvăleanu la final, parcă e mai frumos așa. Discutabil, dar am trecut cu bine de test.

Nu poți de fiecare dată să practici cel mai bun fotbal, nu prinzi mereu cea mai bună zi, dar a fost un adevărat test de maturitate, un test pe care îl vom vedea repetat de 10 ori în play-off, după ce vom trece cu bine de duelul cu Poli Timișoara. Nu trebuie să ne fie frică de fotbal, avem calitate, trebuie să arătăm asta în teren. Ori când ai 5000 de câini nebuni într-o deplasare sâmbătă la prânz, te gândești la ceea ce ne va aștepta în play-off, când vor fi dueluri cu promovarea la orizont.

Însă până atunci, ne așteaptă Arcul de Triumf, duminică, ora 13:00, un stadion care trebuie să fie neîncăpător pentru suflarea dinamovistă, să anunțăm cu 1-2 zile înainte de meci că efectiv nu mai sunt bilete disponibile.

Împreună vom trece peste toate testele care ne vin la orizont!

HAI DINAMO