— Domnule Șumudică, este a doua înfrângere consecutivă?
— Aoleu, m-ai omorât! A doua înfrângere consecutivă? Ești pe mână cu Chirilă?
Cam așa au sunat și reacțiile din această vară.
De fiecare dată când am spus că, în opinia mea, la Dinamo lucrurile nu merg, deocamdată, în direcția corectă, au apărut instant „Șumudicii”:
— Ce zici, mă, că merge prost? Ești pe mâna lui Kopić?
De parcă a aprecia ceea ce a făcut Kopić la Dinamo a devenit, peste noapte, o blasfemie.
Dar nu sunt singurii.
Mai există și „Ilieștii roșii”, ceva mai rafinați în abordare. Ei nu spun că n-ai voie să ai o opinie. Doar că… trebuie să ai opinia corectă.
— Ești formator de opinie, deci nu trebuie să ai opinia asta. Trebuie una mai optimistă.
Traducere: formează opinia pe care vrem noi s-o audă.
Interesant concept. Nu contează ce vezi pe teren, ce argumente ai sau ce analize faci. Contează doar să nu deranjezi atmosfera.
Din fericire, rolul unui om care își spune părerea nu este să fie portavocea optimismului obligatoriu, ci să spună sincer ceea ce crede, indiferent dacă opinia place sau nu.
Până la urmă, opiniile nu se votează. Se argumentează.
E doar un pamflet… sau poate doar o oglindă.
