Ploaia a cazut la Clinceni ca un verdict. Nu picura, nu staruia, ci lovea pamantul ca o sentinta veche, amanata ani la rand si executata in cele din urma intr o seara de toamna.
Gazonul a inghitit o cu resemnarea unui condamnat, transformand terenul intr un bazin de polo cu accente de parodie. Fotbalul romanesc are darul sa puna decorul gresit pentru piesa potrivita: se aluneca prin balti, se joaca in noroi, se aplauda sub umbrele ieftine, dar spiritul nu cedeaza. Dinamo a aceeptat invitatia la acest bal grotesc si a decis sa danseze pana la final.
Echipa noastra nu a venit cu mantia imperiala, ci cu hainele ude de drum lung si cu o rabdare aspra, de toamna. In fata ei, Unirea Slobozia, adversar serios, dar lipsit de rafinament dupa parerea mea, care a incercat sa se agate de vreme si sa se ascunda in cortina de apa. Numai ca ploaia, la fel ca istoria, are prostul obicei sa nu tina partea celor care doar incearca sa supravietuiasca.
Pasele jucatorilor ridicau stropi cat o confesiune. Mingea nu alerga, se oprea, se afunda, se transforma intr o jucarie a hazardului. Orice pasa scurta devenea un act de curaj, orice dribling o negociere cu elementele naturii. Intr un asemenea decor, golul nu mai este o faza de joc, ci un miracol. Iar Dinamo si a scris miracolul cu o lovitura de cap, dintr o centrare plutita prin aerul greu. Perica, croatul nostru parca desprins din legendele despre marinari care infrunta furtunile Adriaticii, s a ridicat dintr o baltoaca si a trimis balonul in poarta lui Gurau. Simplu, precis, ca o izbavire.
Dar pana la momentul golului, sunt suporterii. Cei care nu au lasat ploaia sa i alunge si au venit la Clinceni cu inima goala de umbre si plina de amintiri. In peluza noastra, uda si neinduplecata, a aparut un mesaj ce taie timpul: „Anii trec, dar spiritul ramane, Hildan pe teren, Cata in tribune.” Acolo, in ploaie, in frig, spiritul lui Catalin Hildan a plutit peste gazonul ponosit mai apasat decat orice banner. Se implinesc 25 de ani de la ziua in care inima lui s a oprit prea devreme. Si totusi, ce paradox, tocmai in aceasta peluza, totul bate inca pentru el.
In acest cadru, fotbalul a fost aproape secundar. Si totusi, Dinamo a fost echipa mai stapana, chiar daca stapanirea pe un asemenea teren e o contradictie in termeni. Kopic a mutat inspirat, a adus sange proaspat, si intr un astfel de meci unde estetica moare, pragmatismul invinge.
Seara a avut si o alta umbra, una tacuta, dar grea. Vestea despre Justin, fratele de spirit al clubului, internat in stare critica. Nu exista ironie aici, nu exista sarcasm. Doar o rugaciune, rostita printre strigatele de bucurie ale victoriei. Cand un om care arde pentru Dinamo ajunge sa isi caute salvarea intr o minune, fotbalul tace si lasa loc linistii. Gandul spre el a plutit discret, ca o flacara aprinsa intr o noapte de furtuna.
Dinamo urca momentan pe locul secund. Pentru unii, un detaliu statistic. Pentru altii, un semn ca acest sezon se scrie altfel. Locul doi nu este o destinatie, ci o promisiune. Si daca ploaia de la Clinceni a fost o proba, atunci Dinamo a aratat ca stie sa treaca prin ape adanci si sa iasa la mal cu fruntea sus.
Acolo, prin baltoacele unei seri de octombrie, s a infiripat un gand nebunesc: titlul cu numarul 19 nu mai e doar o himera. E o umbra vizibila la orizont, chiar daca drumul pana acolo trece prin alte furtuni, alte terenuri strambe, alte batalii in noroi. Dinamo a dovedit ca nu se teme. Ca stie sa joace si frumos, dar si urat. Ca stie sa indure si soarele, dar si furtuna.
Spiritul lui Hildan, suferinta lui Justin, vocea suporterilor, lovitura lui Perica, toate se aduna intr o poveste dincolo de limitele fotbalului. O poveste care ne spune simplu: Dinamo traieste. Dinamo respira. Dinamo urca. Si daca apa nu l a inghitit la Clinceni, nimic nu il va opri sa priveasca inainte.
Seara uda a intrat deja in cronica tacuta a clubului. Si, pentru prima data dupa multa vreme, Dinamo priveste spre viitor nu cu resemnare, ci cu sete. Si cu un colt de ochi atent la ceea ce conteaza cu adevarat: titlul 19, scris nu cu cerneala, ci cu apa, ploaie si inima.
Forza Dinamo! 🤍♥️
Vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat…
