Strigătul suferinței

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Ieri, 18 ianuarie 2023, am asistat cu toții, cu mic, cu mare, la un altfel de conferință de presă.

Mai degrabă a fost doar un monolog, un exercițiu asumat, probabil gândit de protagonist și transmis cu o sinceritate maximă, un aspect cu care nu ne întâlnim foarte des în viața lui Dinamo.

Antrenorul echipei, coordonatorul din punct de vedere sportiv, Ovidiu Burcă a lansat o tiradă asupra situației create la echipă în ultima perioadă de timp. Frustrat, pe bună măsură, și-a spus nemulțumirea, probabil dublând discursul în fața presei, după ce a transmis același mesaj în cadrul echipei.

Un mesaj fără ocolișuri, direct și la țintă. Un mesaj de solidaritate cu suporterii, cei care duc greul la echipă și susțin activitatea de zi cu zi din sânul echipei. Odată cu acest mesaj, am simțit o apropiere necaracteristică în ultimii ani din partea unui antrenor. Și-a demonstrat și prin această intervenție, sentimentele lui legate de Dinamo.

Un om cu niște principii la bază, cu o privire rațională și concretă asupra unor aspecte de natură financiară și administrativă, a încercat să ducă un rol mai presus decât cel de antrenor. S-a simțit trădat, mai ales într-o situație cât se poate de unică în fotbalul din România, unde suporterii țin echipa în viață. Consider că și-a argumentat algerea, viziunea și consider că e un lucru valid ce a spus el, cât timp el crede în această viziune. Nimeni nu are dreptul să îl judece pentru ceea ce crede și ce spune. Cu atât mai puțin jurnaliștii și părereologii din studiourile de televiziune.

Jucătorii, conform unui contract, trebuie plătiți. Indiferent de performanțele lor de teren, la antrenament, de locul lor în clasament. Însă, totuși, în ideea că îți respecți meseria pe care o faci și ai avut oportunitatea să o faci, boicotul nu este o soluție. Înțeleg boicotul unui meci, dar la antrenament, activitate care face parte din arsenalul tău de zi cu zi, nu prea văd sensul boicotului. Practic, neantrenându-te, te păcălești singur. Dar și pe noi.

Am înțeles că boicotul a fost făcut strinct din motive pur financiare. Da, nici eu nu mi-aș dori să nu fiu plătit. Doar că, din păcate, diferența dintre mine și tine, jucătorule (fiindcă nu meriți sub nicio formă să ți se atribuie forma cuvântului fotbalist) este că eu sunt plătit din banii unei societăți, din partea statului sau primesc o pensie. Iar tu, din păcate, fiindcă situația e de așa natură, ești plătit din banii noștri, ai suporterilor, care cu greu, de ani de zile, încercăm să oferim un minim necesar de confort. Aici, în cazul acesta m-am simțit trădat. Trădat de spiritul vostru, de inițiativa voastră. Trădat.

Însă, trădat am fost și voi mai fi, așadar, acest episod nu mă va opri din a te susține, pe tine, Dinamo, dar și pe tine, jucătorule, în fiecare meci pe care îl vei juca sub culorile noastre. Culorile acestea sacre. Sunt alături de tine, Dinamo, sunt acolo și voi mai fi.

CITESTE SI:

Moaștele Sfintei Prese Sportive din România

Aplauze pentru unul dintre noi! Ovidiu Burcă!

loading...

Lasă un răspuns