Simțiți?
Vorbesc cu voi, cei care îmbrăcați de fiecare dată tricoul cu stema lui Dinamo pe piept.
Vorbesc și pentru Dl. Mircea Rednic, antrenor, impresar, suporter, sprijin constant la greu pentru Dinamo!
E de înțeles când o echipă care are lacune mari și trece printr-o perioada nefastă, să cauți în orice colț al sufletului de suporter acea fărâmă de curaj să mergi mai departe. La Dinamo, începe sufletul să sângereze. Prea multe zgărieturi căutând acest curaj.
Ochii suporterilor încep să își piardă din acuitate. Creierul se blochează inevitabil când jucătorii echipei favorite arată mai rău în teren decât niște păpuși pline de paie, cusute cu firul în două în loc de patru și agățate cu sârmă ruginită de cortina roasă de vreme. Meciul cu cei de la Clinceni a fost șansa cea mare a revirimentului.
Cine să înțeleagă treaba asta?
Mircea Rednic? El a înțeles-o. El a pregătit-o, el a explicat-o. Până la primul fluier al arbitrului. De acolo, șansa trebuia fructificată de jucători. Oare cum a explicat antrenorul această șansă? Cuvinte apăsate? Cu vreun pumn în masă, trântind și urlând? Cu tact și înțelepciune?
Dacă analizăm jocul și încercam să răspundem la această întrebare răspunsul e unul singur. Mircea Rednic a zis, Mircea Rednic a auzit.
Deian, ai auzit de NON-combat? Vedetă ai fost, vendetă ai ajuns. Caută în DEX să vezi ce înseamnă. Știu că de citit, mai prinzi câte un articol din când în când. Poate nu îl ratezi pe asta ca mai toate pasele din ultima jumătate de an.
Vrei o soluție? Steagul alb, jucătorule, și până la final de contract în afara lotului! Doar prin parcuri. Cariera ta de fotbalist o poți rezuma la un singur substantiv cu tentă: Sufleur!
Matei, nu degeaba te-a dat Hagi afară. Ți-ai găsit ceva de lucru? Ai reușit să prestezi vreun serviciu la vreun lavoar prin vreo baie de club de notorietate? Că la fotbal ne-am lămurit! Altceva în afară de pase în lateral și înapoi, vorba regretatului Gâscan, pase-pase, diri-diri, nu ai reușit. Indicațiile primite de la Nea Mircea au fost înțelese pe dos. El îți spune dai pas în profunzime, verticalizezi tu eșți în antiteză. Pe cine păcălești?
Gabitză, ai obosit? Te ceri afară? Spune drept, așa-i că nu îți place ce vezi? Nici nouă, Gabi. Suntem mai obosiți ca tine. Ne întoarcem obosiți de pe drumul în care doar piedici Primeșți. Însă uite că am continuat. Uite ce am reușit. Voi pe când?
Stelule, ți-e Rușine? D’apăi nouă cu tine în echipă?!
Și lista poate continua…
Concluziile după aces
t meci sunt dure. Nicidecum pesimiste. Sunt dure dacă vrei să deschizi ochii și să tragi un semnal de alarmă.
Spuneam mai acum câteva zile că poate o idee ar fi să nu ne mai setăm așteptări de la aceșți așa ziși fotbaliști. Unii poate chiar merită să le spui fotbaliști. Pentru că sunt copii, pentru că fac tot ce depinde de ei să evolueze, investesc în propriul viitor.
Însă când mediul e unul toxic, nu există loc de progres. Rămâi acolo Deniz și pregătește-te pentru viitor. Va veni și șansa ta. Borcea, Bordusanu, copii, la ora actuală vestiarul lui Dinamo e ca un Popă.
“Fă ce spune popa nu ce face popa” se oglindește în curtea noastră sub T2.
Șanse sunt. Așteptări, refuz să cred că dinamoviștii își mai pot seta. Mircea Rednic are o poziție ingrată dar după părerea mea el este cheia.
În continuare sper că a ascuns-o după ce a sucit-o bine în ușa închisă-n nașu-i lung ca al lui Pinochio, retrogradării.
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!
