Dinamo se balaceste intr-o mediocritate totala, iar noi suporterii suntem incapabili sa ne adunam si sa luam decizii.
Dinamo va duce cumva acest campionat, ne vom chinui sa ajungem cumva in play – off, ne vom isteriza dupa fiecare infrangere, si vom trage speranta dupa fiecare victorie, dar va fi un alt an pierdut.
Ionut Negoita nu are bani. Repet,- Negoita nu are bani. Asta pentru cei care au chef sa injure si sa arunce vina pe patronul de la Rin. Vestea buna este ca puteti sa injurati, vestea rea, este ca injuratul mai mult sau mai putin isteric, nu ajuta deloc.
Vrem sa scapam de Negoita?
Raspunsul este la noi, daca vom reusi sa ne organizam, daca reusim sa lasam orgoliile si sa punem pe hartie si in practica o organizare de tip socios, atunci avem o sansa, sa scapam si de Negoita si de un alt „posibil si probabil Negoita”.
A fost Vasile Ianul- L-am injurat
Au fost Borcea, Badea and CO – I-am injurat
Este Negoita – Il injuram
Daca ani de zile facem aceleasi actiuni, cu aceleasi rezultate, dar speram ca fara sa schimbam ceva, vom avea rezultate diferite, inseamna ca suntem nebuni sau ca adoram sa injuram.
Il asteptam pe urmatorul, sa ii tragem o portie de injuraturi, sau realizam ca trebuie sa actionam diferit?
Se spune ca un tip avea un caine. Cainele urla toata ziua si deranja vecinii, Unul dintre vecini, il intreba pe stapan;
- – De ce latra cainele tau, e bolnav?
- – Nu, raspunde acesta, sta pe un cui?
- – Bine omule, dar de ce nu se da la o parte?
- – CRED CA NU IL DOARE PREA TARE
Ei bine in aceasta poveste ca si in altele, noi suntem cainii. Inca nu ne doare prea tare.
Spor la injurat!
