Cand eram mic citeam cu mare placere carile lui Karl May. Acolo, in povestile despre pieile rosii, se scria despre metoda in care indienii isi torturau prizonierii inainte sa ii omoare. Noi nu avem piei rosii la Dinamo, dar avem un antrenor si o echipa care ne ofera „deliciile” de la stalpul caznelor.
Ioan Andone ar fi un bun calau pentru stalpul caznelor. Dupa ce o vara intrega ne-a chinuit cu declaratii halucinante prin care ba il dorea pe x ba nu il mai dorea pe acelasi x, a chinuit apoi suflarea dinamovista cu lipsa de reactie in ceea ce priveste transferurile, acum chinuie fotbalul si ii chinuie pe baietii aia care au ajuns sa joace dupa ureche.
Nea Ando spuneai ca ai venit la Dinamo pentru suporteri. Eu asa imi aduc aminte. Ai venit sa ii chinui? Sa ii torturezi? Sa ne testezi limitele pe care putem sa le induram?
Acum te agati un contract pe care un patron mereu in criza de lichiditati nu il poate rezilia?
Chinuim fotbalul de sase etape, ne chinuim sa intelegem scuzele si ne amagim ca maine va fi mai bine. Si maine devine din ce in ce mai chinuitor.
Noi murim greu, dar pentru numele lui Dumnezeu nu ne mai chinuii ca nu ti-am gresit cu nimic.
Hai sa ramanem prieteni si sa intelegem ca dupa o varsta fotbalul si carnea de porc devin grele, chiar foarte grele.
Ajunge, ne-ai chinuit destul, nu e cazul sa ne omori ca si asa am ramas putini.
HAI DINAMO!
