Odată cu intrarea în noul an, mai multe sentimente ne-au încercat pe noi, dinamoviștii.

Anul 2021 s-a încheiat cu mai multe dezamăgiri însoțite de neîmplinirea mai multor obiective sportive ale echipei noastre iubite. Problemele echipei noastre nu s-au rezumat doar la eșecurile din meciurile oficiale, ci au existat tensiuni atât la nivel administrativ, neînțelegeri între conducere și staff-ul primei echipe, probleme financiare la club, o intrare în insolvență și exemplele pot continua. Vedem astfel, cum noi, suporterii dinamoviști am fost puși la o grea încercare încă din startul sezonului.

Deși o parte din suporteri nu aveau așteptări prea mari de la acest sezon, o altă parte avea speranța conform căreia, anul acesta va fi mult mai bun decât precedentul și că nu vom avea din nou aceleași emoții ca-n a doua parte a sezonului recent încheiat. Aceste speranțe, sau speranța în general reprezintă un factor important al vieții noastre umane, nu doar de suporteri. Fără speranțe nu putem avea vise, nu putem avea un ideal și sub nici o formă nu putem tinde către ceva mai bun. Desigur, speranța trebuie însoțită de fapte, fapte care să transforme speranța și visele noastre într-o realitate palpabilă și nu doar fictiva.

O primă greșeală pe care o facem, noi ca suporteri este aceea, că rămânem ancorați în trecut, nemenținând cont de normele și posibilitățile actuale. Trăim din faptele de glorie a echipei conduse de Mircea Lucescu sau la echipa ce-l avea pe Cornel Dinu căpitan, uitând de altfel, că totul s-a schimbat în jurul nostru, atât la nivel social, politic cât și financiar și sportiv. Fotbalul nu mai este același fotbal care era în secolul trecut, fotbalul de astăzi nu mai seamănă nici cu cel jucat în 2007. Prin această realitate incontestabilă ar trebui să analizăm obiectiv realizările și eșecurile echipei noastre din acest sezon.

Nu are sens să mă aplec din nou asupra subiectelor Negoiță, Clanul Spaniol și așa mai departe, sunt subiecte deja dezbătute și îngropate din punctul meu de vedere, fiind o persoană, care refuză să acorde prea multă atenție oamenilor care în mod voit au făcut rău clubului pe care-l iubim, fiind interesați doar de propriul profit și capital de imagine. Prin toate nenorocirile recente am ajuns, noi, suporterii să ținem pe brațele noastre clubul și să-i decidem soarta într-o măsură mai mare sau mai mică.

Iată cum până acum câțiva ani, noi n-aveam niciun cuvânt de spus ca suporteri, nu puteam influența nicicum managementul echipei sau al clubului nostru, însă acum noi determinăm în mod direct în ce direcție se îndreaptă clubul nostru iubit. Este adevărat, după cum am spus în titlu, speranța trebuie însoțită de fapte, iar echipa din punct de vedere sportiv nu ne-a oferit prea multe argumente să contribuim masiv, așa cum o făceam odată.

Întrebarea logică pe care v-o adresez vouă, tuturor suporterilor dinamoviști, noi oare nu greșim niciodată? Nu s-a întâmplat să nu ne îndeplinim un obiectiv sau să ducem la capăt o muncă pe care o începusem? Cu siguranță unii dintre voi aveți copii, i-ați aruncat afară din casă după prima greșeală sau minciună, sau i-ați susținut în continuare pentru a deveni mai buni.

Le sunt recunoscător tuturor persoanelor care nu m-au abandonat la prima greșeală, nici la a doua, nici la a zecea și m-au ajutat să devin persoana care sunt astăzi, cu bune și cu rele. Da, este adevărat, am căzut în deznădejde văzând felul în care a fost demis Mircea Rednic, cu atât mai mult văzând, că transferurile la echipă s-au făcut târziu și nici până în acest moment n-au fost aduși jucători pe toate posturile care necesită să fie acoperite. Cu atât mai mult, din primele două etape am reușit să bifam și două înfrângeri.

Pericolul retrogradării planează în jurul clubului nostru și n-are sens să negăm acest aspect, însă de multe ori ne comportăm ca și cum deja am fi retrogradați. Pericolul nu înseamnă o certitudine clară, dar pentru a nu deveni o certitudine, este nevoie, ca noi să acționăm. Trebuie să strângem rândurile, să ne revenim și să punem cu toții mâna la salvarea clubului nostru. Fiecare să ajute prin mijloacele pe care le are, prin achiziționare de bilete, reînnoire de abonamente, prezență fizică la stadion, indiferent că jucăm acasă sau în deplasare.

Meteahna veche a noastră, a românilor este să conștientizăm în al doisprezecelea ceas amenințarea și să acționăm. Sper cu desăvârșire să reușim să ne mobilizăm noi, în primul rând, să strângem rândurile și să stăm uniți precum o falangă pentru echipa pe care o iubim. Am certitudinea, că-n momentul în care noi, cu toții ne vom ridica, vom oferi faptele necesare jucătorilor pentru a putea scoate echipa din mocirla sportivă în care se zbate în momentul acesta.

Toate sacrificiile pe care le facem, le facem pentru clubul nostru alături de care am crescut, alături de care am suferit și avut satisfacții, alături de care am legat prietenii și am vizitat orice colț al țării noastre, nu pentru anumiți jucători care sunt oricum trecători în istoria acestui club.

Uniți vom putea învinge și depăși orice obstacol, aceasta este o realitate incontestabilă, iar noi, câinii am demonstrat în ultimii ani, că suntem capabili de a realiza lucruri cu adevărat mărețe!