Articol scris de SOFIA RĂDOI
Mă numesc Sofia și peste puțin timp voi împlini 10 ani, însă de mică am fost crescută în spiritul de iubire necondiționată pentru această minunată poveste, numită Dinamo!
De mică am fost dusă pe stadion să alerg, vedeam cu tati meciuri la tv, însă pasul adevărat l-am făcut fix de ziua mea, anul trecut, 29.05.2023, când tatăl meu mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză, participând alături de alți copii dinamoviști la meciul cu FC Argeș ca player-escort. A fost un moment magnific, jucătorul meu preferat din liga a II-a m-a prins de mână pe tunel și am ieșit pe teren împreună. Plină de emoții nu am știut cu ce jucător am ieșit, tatăl meu văzându-mă din tribună, s-a gândit și m-a întrebat cum am reușit să ies cu Iulian Roșu, însă s-a pus pe râs când i-am spus că m-am uitat doar înainte și nu mai știu absolut nimic, totul din pricina emoțiilor.
M-am întors în tribună la 1-0 pt ai noștri și am trăit cea mai frumoasă victorie și atmosferă. Au urmat alte meciuri pe Arc sau Arenă alături de „Câinele” meu și am început să fac diferența dintre un meci văzut la TV și unul de pe stadion. Am citi și m-am informat singură despre ce înseamnă și a însemnat Dinamo și mă simt norocoasă că mă aflu un această tabără Unică!
De când a venit la echipă, chiar dacă nu marchează foarte des, îmi place foarte mult de Hakim Abdallah, am reușit să intru după meciuri pe gazon, am făcut poze cu el, dar și cu alți jucători, după meciul pierdut cu Rapid l-am așteptat la autocar aproape o oră după meci, a fost foarte drăguț și niciodată nu m-a refuzat. Am prins curaj și la meciul cu Sibiu i-am cerut tricoul printr-un banner, însă îl promisese altei persoane, am fost puțin dezamăgită, dar și bucuroasă în același timp, pentru că mi-l promisese pentru meciul următor! Meciul cu Uta a fost unul puțin dramatic pentru noi, chiar dacă am câștigat, adversarii punându-ne probleme în repriza secundă.
Meciul s-a terminat cu bine și HakiGol, cum l-am numit eu, s-a ținut de promisiune și acum urmează să-i înrămez tricoul. Am deschis ochii pe Dinamo când eram cu un picior în groapă, apoi ușor-ușor am început să renaștem, dar din povestirile tatălui, înțeleg că mai avem mult de muncă pentru a vedea un Dinamo ca pe „vremea lui”, sunt răbdătoare și abia aștept să văd ce doar cei mai mari ca mine au văzut, însă până atunci merg pe stadion cu eșarfa și cânt alături de tata pentru ai noștri!
Mulțumesc RD1948, că ne faceți diminețile și serile mai frumoase!❤️
DDB în ADN!🤍❤️
Sofia Rădoi
