2-1. Poate cel mai mincinos scor care poate exista în fotbal, în general.
2-1 arată că ambele echipe au fost destul de puternice să marcheze, dar și destul de vulnerabile încât să încaseze.
2-1 arată că fotbalul se joacă pe goluri și că nu câștigă mereu echipa care domină, ci doar cea care marchează de mai multe ori.
2-1 arată o echipă câștigătoare și una învinsă.
Dar până acum nimic necunoscut.
Ce înseamnă totuși 2-1 pentru un suporter dinamovist?
Observând reacțiile de după meci, depinde.
2-1 poate să însemne o umilință în fața rivalilor. 2-1 poate reprezenta semnalul că nu mai avem cum să ne însănătoșim. 2-1 poate să ne convingă că nu avem lot nici de liga a 2-a. 2-1 poate să facă tot ce îl lăsăm noi să facă.
Dar dacă ne gândim mai mult doar la acel 1?
Probabil ne vin în minte lucruri care unora li se par mai puțin relevante: faptul că jocul se îmbunătățește, poate târziu, dar se întâmplă. Faptul că am reușit să marcăm împotriva unei echipe stabile din aproape orice punct de vedere, în ciuda contextului propriu.
Mergem puțin înainte de acel 2-1.
Ce mai observăm? Câte bilete s-au vândut pentru acest meci? Unde s-a jucat? La ce oră? Mobilizarea câinilor care nu au putut să ajungă personal la stadion, dar au reușit să-i aducă pe alții?
Nu apelăm la prostirea oamenilor, vrem doar să verificăm a cui iubire depășește durerea și orgoliul. Nu e ușor și cu Dinamo niciodată nu va fi ușor din multiple motive, dar nu cumva e cel mai frumos?
Despre cât s-a terminat ,,meciul” dintre galerii nu vreau să spun prea multe, doar să știți, câinilor, următoarele:
– suntem în insolvență ca să mai avem la ce meciuri să mergem, bineînțeles că deranjează
– mai rar îți e dat să vezi două echipe finanțate de aceiași oameni
– nu e mândrie mai mare decât să strigi că ești câine până la moarte când pe mulți i-a doborât răceala
