Dinamo provoacă durere, jocul echipei este unul greu de privit, iar gafele individuale ne dau migrene teribile.

Ne doare să vedem Dinamo ajunsă în lupta pentru supraviețuire, așteptăm meci de meci o schimbare de situație o tresărire de orgoliu a celor care astăzi îmbracă triocoul alb-roșu, dar invariabil mai avem o seară tristă și mai golim o cutie de calmante.

Jocul echipei, situația lotului ne-au făcut atât de tare să suferim încât nu stiu cum vom reacționa într-un moment în care vom avea motive să ne bucuram. Probabil că vom începe cu „vai”, cu „aoleu”, sau „nu se poate”, pentru că sunt cuvintele cu care ne-am obișnuit în acest sezon.

Nu stiu ce ar recomanda un doctor pentru a ne proteja psihicul înaintea meciurilor echipei noastre. Probabil vom fi sfătuiți să avem rudotelul la îndemână, să luăm suplimente cu vitamina B , să încercăm să evităm orice alt stres care ne-ar putea afecta.

Ce știm sigur este că Uhrin ar primi recomandarea de a începe meciul cu un portar care să apere măcar ce este pe centrul porții, cu un fundaș care nu doarme atunci când trebuie să facă marcaj și dacă este posibil cu 10 juctaori de camp care sunt în stare să alerge.

Sigur sfaturile doctorilor ar putea continua și către cei care conduc clubul. Domnilor avem o infirmerie plină, ne pică jucătorii pe capete și se recuperează foarte greu, chiar să trecem pe rețetă și unul doi specialiști în recuperare și în pregătire fizică?

Așteptăm un sfat al medicului, dar exclus ca sfatul să vină de la doctorul Mureșan, rețeta dansului aproape ne-a îngropat.

HAI DINAMO!