După un meci extrem de frustrant la Iași, acolo unde baieţii noștri puteau câștiga lejer uitându-ne la joc și la raportul ocaziilor, cred că toată suflarea dinamovistă simțea un sentiment de frustrare.
Ieri seară însă, această frustrare s-a transformat in extaz. Încă un meci foarte bun din punct de vedere tactic făcut de echipa noastră, un meci care încă o dată demonstrează valoarea antrenorului Kopic, dar și disciplina pe care au în teren jucătorii. O partidă parcă în oglindă cu cea împotriva celor de la Hermannstadt, câștigată cu exact același scor și care a avut același marcator în aproximativ aceeași perioadă a primei reprize, minutul 20-25.
Un lucru pe care l-am observat în ultima perioadă este cât de bine reușim sa ținem mingea in situațiile in care echipa adversă face pressing. Acest lucru pleacă în primul rând de la încrederea pe care o au jucători în grupul din care fac parte, încredere care parcă se dezvoltă din ce în ce mai mult de la venirea lui Kopic. Revenind puțin strict la meciul de ieri, am avut un început bun, un început în care am avut ocazii, una dintre acestea fiind fructificate, cu puțin noroc ce-i drept, de Goncalo, un atacant criticat pentru prestațiile sale însă care pare să aibă lipici la gol. Portughezul așadar ajunge la 7 goluri și o pasă decisivă în acest sezon, fiind golgheterul echipei. După meciul de la Iași, încă un jucător puternic criticat a fost Hakim, care parcă a vrut să închidă gura tuturor aseară. Mie unul mi s-a părut unul dintre cei mai eficienți jucători de pe teren, a ținut bine de minge, s-a folosit de fizicul bun pe care-l are, luptându-se pentru fiecare balon până la final.
Coborând puțin în zona mediană, Gnahore a avut încă o prestație aproape perfectă, completându-se cu Pavicic, doi jucători aduşi în iarnă pe care sper să-i putem ține si de la vară, considerând jocul lor din ultima perioadă. Eu unul meci de meci sunt surprins de jocul lui Gnahore, un fotbalist care nu a convins in Franţa si Italia, însă care cred că din punct de vedere valoric este cu mult peste ce avem în Superligă. Câştigă constant dueluri, are un fizic impecabil şi momente când face recuperările să pară cel mai simplu lucru, fiind genul de jucător căruia îi simți cu adevărat lipsa atunci când nu este pe gazon.
Pe faza defensivă, veteranii Patriche şi Moura arată de ce oricare dintre ei ar trebui sa fie căpitanii acestei echipe. Deşi au 37, respectiv 35 de ani, săptămână de săptămână aceştia joacă ,,for the badge”, oferind totul probabil ultimei echipe la care vor activa cei doi, arătând devotament si dragoste pentru suporteri şi culori.
Velkovski si Homawoo au avut amândoi meciuri solide, Golubovic salvându-ne în câteva situaţii foarte delicate, apărarea noastră reuşind încă un meci fără gol primit. Acest lucru s-a întâmplat în ultimele 3 meciuri, semn că defensiva stă din ce în ce mai bine.
Atmosfera de pe Arcul de Triumf a fost electrizantă, suporterii dinamovişti cântând neîncetat din minutul 1 până in 96. Pare că rezultatele şi jocul bun din ultima vreme au creat o emulație în jurul echipei, fapt foarte îmbucurător deoarece nu trebuie sa uităm un lucru: Dinamo, fără noi, nu ar mai fi existat.
Per total o victorie meritată împotriva unei formații bune din Superliga, o victorie care ne dă moral pentru cele 9 finale pe care le vom disputa în playout. Sper că la finalul acestui ,,nou campionat” să ne clasăm pe un loc care ne salvează direct, însă totuşi uitându-mă şi analizând puţin jocul nostru contra jocul celorlalte echipe aflate în a doua jumătate a clasamentului, pot face o predicție mai optimistă, aceea că Dinamo va termina mai aproape de locurile europene decât de cele direct retrogradabile.
În finalul articolului aş dori să dau o nota jucătorilor si antrenorului Kopic:
Golubovic 9
Darko 8
Homawoo 7.5
Patriche 7
Moura 8
Bordusanu 7
Gnahore 8
Pavicic 8
Gregorio 7.5
Hakim 8.5
Milanov 8
REZERVE:
Dani Iglesias 7.5
Selmani 7
Amzar 7
Ilic 7
Edgar Ie a intrat mult prea puțin pentru a îi putea acorda o notă.
Kopic: 9.5 (un meci cum am spus perfect tactic, de aceea si nota foarte mare)
