Nu puteam lipsi de la o asemenea seara, era imposibil sa nu fiu acolo cu „Cainii” mai vechi si mai noi, unii chiar foarte noi. A fost o bucurie uriasa sa revad dinamovisti tineri dar cu foarte multa experienta, precum Augustin, Orac sau nea Marin Dragnea, mai tineri si cu o silueta de invidiat precum Niculae sau Adi Mihalcea si dinamovisti foarte tineri sau foarte proaspeti ca Patrick,Dudea sau noul nosttru jucator Hanca.
A fost o seara in care Mihalcea ne-a demonstrat tuturor ca sangele apa nu se face, in ciuda diferendului cu Ionut Negoita, o seara in care nu aveai cum sa nu observi eleganta lui Claudiu Niculescu sau faptul ca Margaritescu e aproape neschimbat si nu puteai sa nu remarci zambetul larg a lui Marius Niculae.
Contractul cu Alexandrion, un contract care pe viitor se poate extinde, trece cumva pe planul doi. Detaliile financiare ale acestui contract sigur le vom afla din presa. Dar momentul in care nea Costel Orac a scos o minge din punga, minge pe care ma asteptam sa o catapulteze ca in meciul cu Liverpool,dar pe care a luat doar autografe de la fostele glorii, nu poate fi trait si simtit decat de un dinamovist.
A fost seara in care am vazut ca pentru adevaratii dinamovisti sangele apa nu se face , ca pot trece peste micile neintelegeri si pot reveni alaturi cand clubul ii cheama. A fost locul in care Tamas, Mutu sau Marica chiar nu aveau ce cauta.
Seara cand am simtit ca ne avem pe NOI si avem DINAMO !
