Să vezi și să nu crezi!

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

În mod normal ar fi trebuit continuat cu: “Un individ, din localitatea Milcoiu, supranumit Ochi de Șoim, câștigă peste 10000 de euro lunar stând și privind la stele.”

Nu e despre can-can. E despre o seară de ice age, doar vreo 4 grade la purtător, și o burniță sâcâitoare pe un stadion bătrân și văduvit de victorii de mai bine de 6 luni de zile.

Schimbarea de care aveam nevoie

Jocul contra celor de la Chindia Târgoviște se anunța alături de cel cu Farul de peste fix o săptămână, unul foarte greu.

Condițiile din sânul echipei și pierderea din nou pe la ventil a aerului din vestiar cu iz de nume de prim 11, cu 6 ore înainte de meci, ne-a plasat încă o dată pe poziția a doua a grilei de start. Poll-urile au fost de la venirea lui Rednic întotdeauna pierdute.

Duminică, nefiind un fan înrăit al sportului cu mulți, dar extrem de mulți bani la mijloc, am fost martorul unui moment strategic cheie. O echipă, o voce, o strategie câștigătoare. Diferența a fost făcută acolo de o echipă și de o schimbare a pneurilor în momentul Safety Car-ului Versus o alegere de a rămâne pe pistă încăltat cu “adidași” deja roși vreo 56 de tururi a câte 5km jumate fiecare.

Mircea Rednic a transmis de vreo 2 săptămâni că va merge pe mâna lui. Așa a făcut. A început jocul cu Thomas și Carp titulari. Ulterior am înțeles și de ce. Rumoarea creată de cei aproximativ 1000 de spectatori prezenți a trezit o echipă inertă în primele 45 de minute. Prea puțin de la niște băieți de la care știi că nu au cine știe ce calitate dar de la care speri să vezi măcar atitudine.

Schimbările de la pauză, suprind

Înlocuirea lui Thomas a fost răspunsul pe care acesta îl aștepta din partea clubului, mâine, conform informațiilor oferite de Rednic la finalul meciului. De asemenea, Rici, cred că și-a semnat un concediu prelungit la Dinamo II. Sunt câțiva băieți acolo care cred că au ce le trebuie ca să fie în lotul echipei mari și care cred cu tărie că nu vor să păcălească fotbalul așa cum Grigore o face de meciuri bune încoace. Două diagonale bune pe meci și 10 pase greșite la adversari care se mai transformă și în ocazii uriașe, dacă nu și goluri.

Mutări inspirate ale lui Rednic. Carp care abia mai respiră la finalul primei reprize prinde un meleu venind din linia a doua, norocul face ca mingea să ajungă la el și cu în șut sec să trezească la viața o asistență amorțită și iritată de lipsa de implicare și de ocazii a unui Dinamo roșu. Și la propriu și la figurat.

Conducem ca și la Voluntari cu 1-0 și gândurile din experiențele anterioare încep să ne invadeze mintea.
Facem și haz de necaz că așa ne stă bine: “Hai să ne facem o poză cu tabela”. “Hai să avem ce povesti de Crăciun la gura sobei”.

Dinamo trăiește prin suporteri

Minutul cu pricina, de altfel 11 metri incontestabil, a fost cheia jocului. Și suporterii dar mai ales jucătorii au simțit că pot scoate maximum din acest joc. Am văzut 20 de minute pline de dăruire, de atitudine, de efort considerabil al unui Alexandru Răută parcă fără plămâni, dar la fel de iritat de orice decizie a centralului, am văzut unitate și sprijin reciproc pe teren. Mai puțin de la Sorescu, însă despre acest jucător cred că e cazul să vorbim la trecut.

Am văzut tupeu și chiar dacă meteahna noastră de a ne retrage în propriul 22 s-a instalat pe final, presiunea exercitată de fiecare încurajare, strigăt de disperare, înjuratură a celor prezenți, a dat roade.

Da. Suporterii știu ce înseamnă Dinamo și suporterii pot face diferența.
Dinamo câștigă nesperat 3 puncte și trăiește!

Să vezi și să nu crezi!
Nu-i așa Lupu, Prunea, Filip, Matei?

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!

loading...

Lasă un răspuns