Ghencea. Locul unde unii se duc să facă poze, alții să-și piardă vremea.
Locul unde rivalii se visează regi și se trezesc cu coroana pe jos. Aseară, un puști de 19 ani le-a dărâmat palatul de carton cu un șut simplu și rece. Raul Rotund. Nume predestinat să dea lovituri de grație și să lase adversarii cu fețele lungi și cu moralul… în patru colțuri.
Rotund, dincolo de faptul că este un atacant de-al nostru trimis în delegație fotbalistică la Unirea Slobozia, e un mesaj. Un glonț trimis de Dinamo în inima rivalilor, doar ca să le aducă aminte că noi nu ne răzbunăm doar când ne întâlnim direct – uneori le dăm peste bot prin alții, ca un mafiot care îți trimite salutări printr-un prieten comun.
Cât alții fac strategii, proiecte, investiții și se încurcă în scheme, Raul a ales varianta scurtă: preia, protejează mingea, șut sec, tăcere în tribune. Rivalii în depresie. Rotund a zis simplu: „Luați de aici!”. Într-o secundă, Ghencea a devenit muzeu de ceară – imobilă, fără sunet, doar cu priviri pierdute. Și asta pentru că, spre deosebire de „campioni” cu bugete de filme SF, Rotund nu joacă pentru conturi, ci pentru culori… culorile noastre.
Nu știu dacă la palat, pe lângă aghiasmă și lumânările aprinse, s-a pus și întrebarea „Cine-i, Lutule, ăsta?”. Dar știu sigur că răspunsul e scurt: „E băiatul nostru, băh!”. Da, băiatul nostru, împrumutat strategic. L-am împrumutat pe Rotund ca să vă batem de mai multe ori, cum frumos o spune o colegă de-a mea. Și uite că planul merge șnur. Ce credeați, că-l trimitem la Slobozia să pescuiască? Nu, băieți, e acolo să facă treabă, cu eficiență elvețiană și inimă alb-roșie. „Eheee, dacă ar fi știut Gigi, ar fi propus un schimb Bîrligea + 1.000k pentru Rotund. Târziu, băh Gigi, târziu…” – cum, cu umor, spune Ionuț Zainea. Acum, tot ce mai poți schimba e telecomanda, să nu mai vezi rezumatul. Notează-ți numele pe un carnețel și roagă-l pe Meme să-l caute pe Transfermarkt.
Declarația lui de după meci e una care ar trebui pusă în ramă la intrarea în vestiarul lui Dinamo: a jucat pentru noi, pentru culorile astea, pentru fanii lui Dinamo, care azi se uită cu mândrie și zâmbet satisfăcut. Nici nu trebuia să o spună – se vedea din fiecare sprint, din fiecare duel, din fiecare privire. Aseară a fost un câine adevărat, cu mușcătura pregătită. Și a mușcat exact unde doare.
Să recunoaștem, pentru noi, dinamoviștii, a fost un festin să vedem cum „campioana” se împiedică de un puști care, la 19 ani, aleargă ca un câine flămând după visul lui. Cum se chinuie să desfăcă o apărare și se lovește de un gol venit dintr-un colț de Ialomița, marcă Dinamo. Pentru ei, a fost ca atunci când muști dintr-un covrig cald și găsești înăuntru un cui ruginit: șoc, durere și un gust imposibil de scos din gură. Ghencea încă mestecă.
Raul Rotund e dovada că Dinamo are tineri care înțeleg ce înseamnă să porți alb-roșu în inimă chiar și când tricoul e de altă culoare. Și când un astfel de jucător îți spune că visează să-ți mai dea un gol, dar în tricoul lui Dinamo… aia nu e promisiune. E amenințare cu premeditare. Frumos vis, Raul, și să știi că nu ești singurul care-l are.
Așa că, Raul, să fii sănătos, joacă-ți fotbalul cu aceeași poftă, să-ți iasă sezonul cum îți dorești și să te întorci acasă cu aceeași determinare și cu același zâmbet cu care ai ieșit aseară de pe teren. Noi te așteptăm cu stadionul pregătit. Ei… ei vor încerca să uite. Dar nu vor putea. Pentru că, după seara asta, numele tău e tatuat cu sânge roșu și negru pe carnetul lor de înfrângeri.
