Dupa o perioada destul de indelungata de seceta, fanii dinamovisti se pot mandri din nou cu faptul ca echipa noastra obtine performante. Din pacate nu este vorba despre echipa de fotbal, asa cum probabil toti ne dorim. Nu putem insa neglija rezultatele uimitoare din ultimul an ale dulailor.
La Dinamo s-a format un lot extrem de valoros. Un lot ce a fost campion in sezonul trecut si se lupta cu sanse extrem de mari sa obtina aceeasi performanta si in actuala editie a Ligii Nationale. Chiar mai mult, participam si in cea mai importanta competitie din lumea handbalului, unde am tinut piept unor echipe de tot din Europa. Un lot care ne face mandri in adevaratul sens al cuvantului.
Seara trecuta s-a disputat „derby-ul” Ligii Nationale de Handbal masculin. Am scris derby in ghilimele pentru ca Steaua nu mai e tocmai echipa din sezoanele trecute, a scazut in calitate, e mai modesta. Pe de cealalta parte, Dinamo a fost aceeasi echipa puternica pe care o stim. Desi au intrat mai greu in meci, fiind condusi cu 2-0 in primele minute, revenirea a fost decisiva si baietii lui Eliodor Voica s-au mentinut in avantaj pe tot parcursul jocului.
Alb-rosii nu au castigat doar duelul de pe teren, ci si pe cel din tribune. Desi stelistii au fost superiori din punct de vedere numeric, fiind gazdele partidei, cainii i-au dominat din punct de vedere al calitatii. Si aici ma refer la diferenta dintre cele doua mentalitati ale galeriilor. Pe de o parte, galeria dinamovista, care a cantat neintrerupt pe parcursul celor 60 de minute, sustinandu-i pe dulai, iar de cealalta parte, asa-zisa „armata”, care 95% din timp nu a facut altceva decat sa injure Dinamo. Pentru ca ei doar asta stiu. Ei nu au cantece, ei nu au scandari pentru echipa aia care se chinuie pe teren/parchet pentru fericirea lor, ei doar arunca niste injurii la adresa adversarilor. Va dau un exemplu, Irimus nu va fi motivat intr-un meci pentru ca va auzi galeria strigand „m*ie steaua”, ci atunci cand toata sala ii striga numele. Si cel mai probabil nici fratilor Esteki sau lui Bera nu le da energie acea scandare, ca atunci cand se striga din tot sufletul „DINAMO, DINAMO„. Asta conteaza intr-un meci, sa strigi pentru culori, nu pentru culorile adversarilor, cum fac „soldateii din armata de langa cimitir”. Probabil fac asta din invidie si frustrare. Ca ei nu pot fi niciodata ca noi. Bineinteles ca au existat „intepaturi” catre galeria stelista si din partea cainilor, insa acestea au fost completate de cantece de sustinere a echipei, cantece dedicate culorilor in care credem, jucatorilor si pentru tot ceea ce inseamna Dinamo!!
Noi suntem fanii lui Dinamo, stelistii sunt fanii nostri! Va multumim pentru atentia speciala pe care ne-o acordati!
