Recunosc, cred cu nesimțire în șansa lui Dinamo, am crezut și voi crede mereu, indiferent de situația economică, de locul din clasament, de circumstanțele de moment.
Am avut momente, în altă viață, acum câțiva ani, când eram foarte analitic și realist, am realizat, mult mai tărziu, că tot ceea ce fac este să las temerile și fricile să mă cuprindă și că nu toate lucrurile sunt cuantificabile.
În ultimii ani am învățat să fiu nesimțit, să cred în șansa lui Dinamo de supraviețuire indiferent de ceea ce îmi spuneau, cu argumente financiare și juridice extrem de logice, cei din jurul meu. Am învățat că statistica este doar un element de studiu din care poți vedea ce ai greșit și să înveți, dar nu iți creionează nicicum viitorul.
Anul acest cred cu aceeași nesimțire în șansa lui Dinamo de a se salva. Evident nu pot să fiu sigur, dar am speranța vie și caut să o transmit celor cu care interacționez în diferite forme.
Putem cuantifica foarte multe lucruri, punctele obținute, meciurile nereușite și cele reușite, ocaziile create și numărul de goluri înscrise, dar sunt doar date care vorbesc despre trecut, viitorul ține însă de lucruri care nu sunt cuantificabile.
Nici un analist sportiv, talentat sau mai puțin talentat, nu va găsi explicația iubirii cu care fanii din Constanta sau Oradea și-au primit echipa în momente extrem de dificile. Nimeni nu poate trece ca plusuri emoția pe care a simțit-o Kopic când a văzut acei copii prezenți la evenimentul de la Constanta. Este greu să treci în cotele de pariuri pentru următorul meci emoția, dragostea, pasiunea care se nasc în jurul acestei echipe. Ori tocmai aceste elemente au rolul determintant pentru viitorul acestei echipe.
Avem șanse de a ne salva? Da evident, voi crede cu nesimțire, atâta timp cât soarta ne va da șanse, că le putem exploata și că ne vom atinge obiectivul.
Da, cred cu nesimțire în Dinamo și în șansa ei, poți să o faci și tu, e gratis și iți dă puterea de a merge mai departe.
HAI DINAMO!
