Dinamo se apropie de startul unui nou sezon, iar noi trebuie sa gasim resursele pentru a crede dincolo de ceea ce vedem.
Mai intai trebuie sa crezi.
Iubirea nu este logica, nu are legataura cu un calcul matematic, cu o matrice bine definita, iubirea este sentimentul pe care il traim fara sa cautam explicatii si sa stabilim cu precizie matemtica de unde izvoreste.
Nu iubim Dinamo doar daca indeplineste anumite criterii, doar daca cei care conduc Dinamo ne sunt pe plac, sau daca reustim anumite performante. Dragostea pentru Dinamo este dincolo de conditionari si daca suntem intrebati de ce iubim Dinamo singurul raspuns pe care il putem da este : pentru ca asa ne-am nascut noi.
Sunt insa momente cand nu credem in viitorul lui Dinamo, cand ni se pare ca toate sperantele ni se naruiesc, sentimente normale daca tinem cont de ceea ce s-a intamplat la club in ultimii ani, insa, la orice inceput, legea fundamentala a succesului spune ca intai trebuie sa crezi pentru ca lucrurile sa se intample si trebuie sa faci asta indiferent de circumstante.
Thomas Edison s-a nascut la 11 februarie 1847 in Milano, Ohio, al saptelea copil si ultimul al lui Samuel si Nancy Edison. La implinirea varstei de sapte ani, familia sa s-a mutat la Port Huron, Michigan. Edison a trait aici pana la varsta de saptesprezece ani. Edison a avut foarte putina educatie formala, cata vreme a fost la scoala doar pentru cateva luni.
A invatat citirea, scrierea, aritmetica de la mama lui, dar a fost intotdeauna un copil foarte curios si a invatat si singur.A fost un autodidact, insa acest lucru nu l-a impiedicat sa realizeze inventii in domeniul electricitatii (becul cu filament), al telefoniei, al sistemului de transmisie multipla a telegramelor, al inregistrarii mecanice a sunetului (fonograful) si al cinematografiei – kinetoscopul.
Edison nu a asteptat ca lucrurile sa se intample, a crezut ca le poate face si a muncit in acest sens.
Ratiunea impotriva haosului
Este o vara extrem de agitata la Dinamo. Deciziile lui Negoita si Bogdan Balanescu au dinamitat relatia cu singura vaoare reala pe care Dinamo o are in acest moment, suporterii. Noi am protestat impotriva deciziilor, am luptat ca sa le schimbam ( am cerut reinstalarea lui Rednic la echipa), dar am facut acest lucru atata timp cat am simtit ca demersul nostru are un scop si reprezinta vointa maselor de suporteri.
Realitatea ne-a demonstrat contrariul, demersurile noastre au fost ucise de cei de la RIN, ci de nepasarea celor care nu ne-au fost alaturi in momentele cheie, practic miscarile de protest pierzand suportul majoritatii fanilor. Miscarea lui Negoita ( parsiva dar inteligenta) de a ii oferi actiunile lui Rednic ( desi stia ca nu are banii necesari) a facut ca, multi dintre suporteri sa plece pe fenta, de aici pana la disparitia scopului protestelor fiind un pas mic.
Continuarea protestelor fara un scop bine definit ar insemna haos, iar un haos generalizat nu ar duce la nimic bun pentru Dinamo. Am pune orgoliul personal inaintea intereselor lui Dinamo si asta nu ne-ar face mai buni ca cei de la RIN, dimpotriva.
Sunt momente cand ratiunea trebuie sa invinga haosul. Patronii vin si pleaca, presedintii si antrenorii vin si pleaca, jucatorii sunt mereu cu bagajele la usa, noi am fost aici si ramanem aici.
HAI DINAMO!
