Ovidiu Burcă a lovit astăzi ferm în cei care adoră să arunce mizerii asupra altora din dorința de a părea importanți.
Există oameni mari și oameni mici, oamenii mici sunt incapabili de a-și depăși condiția și pentru a-și câștiga cumva respectul de sine aruncă mizerii asupra celor pe care nu îi simpatizează. Este reacția tipică a omului frustrat, nemulțumit de propria viață, care și-a pierdut respectul de sine și încearcă, prin orice mijloc să îi denigreze pe alții și să „trăiască” viețile altora.
Îi pot înțelege reacția lui Ovidiu pentru că de multe ori am auzit grozavii despre mine, de altfel, la câte am auzit, dacă un foarte mic procent ar fi real, viața mea ar fi infinit mai interesantă, mai îndestulată și mai palpitantă.
Înțeleg furia, nervozitatea și frustrarea omului care este pus să se apere pentru fapte pe care nu le-a făcut niciodată, mai ales în fața unui „judecător” care nu își asumă niciodată și care se ascunde după celebrul ” așa zice lumea”.
Ovidiu nu a ignorat minciunile, a spus clar si răspicat ca sunt minciuni ale unor oameni foarte mici.
Dincolo de asta există și o virgulă, în discursul de la finalul conferinței de presă, Ovidiu Burcă nu a afirmat că Vlad Iacob ar fi făcut acele afirmații, a fost o ” paranteză” pe care cei din redacțiile de presă nu au sesizat-o.
M-aș bucura să fim altfel, să dăm crezare faptelor și dovezilor, nu vorbelor culese la colț de stradă.
