Primul pas către evoluție este acceptarea momentului prezent, chiar dacă lucrurile nu par să funcționeze așa cum ți-ai fi dorit.
În momentul în care s-a stabilit obiectivul pentru acest sezon, am crezut că va fi foarte greu sau aproape imposibil de atins, cu lotul pe care îl aveam în acel moment. Șansele au mai crescut spre finalul perioadei de transferuri, dar oricum părea o luptă greu de câștigat. Am acceptat atunci că accederea în primele 6 echipe ale Superligii era maximul pe care Dinamo îl putea atinge în acest an competițional.
Pauza de iarnă ne găsea relativ aproape de atingerea scopului declarat pentru sezonul regular, iar campania de transferuri din iarnă nu a adus un plus major la nivel de lot. Au fost aduși doar doi jucători, Pop și Perica, doar ultimul dintre ei fiind considerat, în acest moment, un plus pentru echipă.
A fost momentul în care am înțeles și am acceptat că acest lot de jucători are limite evidente și că va fi imposibil să ducem un război cu echipe construite pentru titlu. Este evident că ne-am fi dorit mai mult, dar sunt bariere peste care nu s-a putut construi într-un timp atât de scurt. Dinamo a făcut un pas uriaș de la o echipă care se lupta pentru evitarea retrogradării la o echipă de play-off, dar, odată cu accederea în primele 6 echipe, s-a atins și limita maximă pentru acest sezon.
Acceptarea acestei limite mă face să trec mai ușor peste acest moment. De multe ori am spus că pentru mine „sezonul s-a terminat”, lucru care creează uneori confuzie, dar ceea ce vreau să transmit este că am conștientizat faptul că am atins limita maximă și că doar prin jocul rezultatelor și o evoluție onorabilă putem spera la un loc 4 sau 5.
Jucătorii nu au de ce să accepte acest adevăr, ei trebuie să lupte la fiecare meci pentru echipă și pentru a-și respecta propria meserie. Antrenorii vor căuta să împingă limita dincolo de maxim, dar asta ține strict de fișa postului. Pentru mine, obiectivul numărul 1 din acest moment este construirea unui lot mai puternic pentru următorul sezon.
Faptul că nu mai avem un „obiectiv major” de atins pentru meciurile rămase nu mă deranjează. Aveam nevoie de o perioadă de calm, după ce în ultimii ani am fost mereu cu sufletul la gură și abonați la farmacii pentru medicamente de tensiune. Voi merge ca și până acum alături de echipă, pentru că dragostea față de Dinamo nu se negociază în funcție de obiectiv.
Sper și cred că în următorul sezon se va dori mai mult decât în acest sezon și că, odată stabilite noile obiective, vom aduce jucătorii necesari, astfel încât să depășim limita acestui an competițional.
HAI DINAMO! 
