Carantina fotbalistică la Dinamo se prelungește.
Încerc un termen prea uzitat în ultimii 2 ani de zile, însă cu atât de mult sens în tot ceea ce se întâmplă în curtea celui mai galonat club de fotbal existent în Liga 1, astăzi.
Am citit la un moment dat că limitele unui sportiv sunt acolo unde mintea lui îi spune „atâta pot!”. Stau și mă întreb dacă la sportivi e așa, la manageri, președinți de cluburi, la cei cu mapa și pixul, limita unde s-ar putea situa? Mulți dintre urmăritori, cititori au avut și poate au în continuare experiență de coordonare, de conducere. Indiferent de domeniu. Voi cum vedeți treaba asta?
Și ar prinde bine o ancorare în realitatea românescă sportivă, fără a aduce în discuție modelul anglo-saxon unde știm bine că un manager are pe mâna resursele tehnice, financiare și se ocupă alături de alți specialiști în administrarea performanței la clubul pentru care activează.
Justin Ștefan, actualul secretar general al LPF, spune că în fotbalul de performanță, managementul urmărește transformarea resurselor financiare în performanță sportivă.
Și mai simplu, e vorba despre noțiunile de eficiență și eficacitate.
Eficacitatea analizează măsura în care clubul și-a îndeplinit obiectivele de performanță, în timp ce eficiența se raportează la costul performanței, respectiv la resursele cheltuite pentru generarea performanței.
Întorcându-mă la ce e mai arzător în curtea lui Dinamo după această pledoarie a termeneului „performanță”, greu de înțeles poate pentru noi toți pentru că nu am mai avut parte de ea de ani buni, de ce nu chiar și pentru medici, e miezul nopții și un replay al primei săptămâni din an îmi derulează cadre după cadre în minte.
Au trecut primele 8 zile și încă suntem în carantină.
Nu mai punctez absolut nimic despre capitolul închis pentru mine, M.R., pentru că aș pune pe tapet două cuvinte în antiteză. Închis și deschis. Cum? Pentru că aș deschide o cutie a Pandorei. O să punctez în schimb câteva din cadrele mai sus menționate.
Patriche, cel care ca o zvârlugă la 36 de ani pleacă de lângă Răuță la un corner neanuntat, îți înfige un cap sănătos într-o minge moale și te face să pierzi 3 puncte la ultima clasată și cu siguranță cea mai slabă echipă din campionat la ora actuală. Bine, că să fim corecți, dacă pe tine te bate cel mai slab din campionat, înseamnă că tu ești cel mai slab și nu adversarul tău. Dar hai să ne mințim singuri, de dragul lui Dinamo.
Este singurul transfer confirmat până la ora actuală. 8 zile!
Mergem mai departe și avem parte de o serie de rezilieri de contracte, anunțate printr-o listă, precum un desfășurător al unei emisiuni în prime-time, înainte de data de 21 decembrie. Eficiență financiară aș numi-o.
Eficiența această contrabalansează cu o știre apărută ieri și pusă la „rang de cinste”. Păstrarea în lot a unui jucător care de 3 ani de zile a văzut iarbă verde într-un joc oficial nu mai mult de 90 de minute.
Un medic, dacă nu are rețetar, scrie pe șervețel medicamentul sau gelul antiinflamator pentru pacient?
Cred că doar Mister și cu Dl. Președinte ne pot lămuri aici.
Continuând în aceeași notă, despărțirile iminente de mai „marii” echipei sunt din ce în ce mai fierbinți și mai încinse. Filip nu mai vrea să continue. Sorescu nici atât.
Ce-i drept, cam ce era anunțat a fi necesar să se întâmple încă de la jumătatea lui decembrie trecut, pare că se încearcă a se rezolva în primele 21 de zile calendaristice până la primul joc oficial la reluarea campionatului.
Când tu, de fapt, ar fi trebuit să ai deja 5-6 fotbaliști la antrenamente, să ai deja o perspectivă încurajatoare asupra viitorului echipei Dinamo în Liga 1.
Nu-i așa domn’ președinte?
Suntem încă în carantină. Luăm cu paracetamol pentru că e o formă ușoară, fiindcă noi suntem dinamoviști și nu prea știți dumneavoastră cum e cu simptomele astea. Însă mai sunt doar 12 zile și echipa pleacă spre Pitești pentru meci. Dumneavoastră?
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!
