Ne place să șocăm sau să fim șocați, normalitatea ne plictisește, în fond ce ne aducem aminte dintr-o zi normală, mai nimic,în schimb dacă ne certăm cu cineva, ei, altă viață, cel puțîn 3 zile ne aducem aminte și repetăm replicile în gând sau îi urăm de sănătate nasolului.
Presa, inclusiv cea sportivă, a înțeles acest aspect al ” scandalului și socului„, aspect care aduce audiența și este absolut firesc să îl speculeze. Jurnaliștii caută senzaționalul, caută să genereze contre și pună în dificultate, nu pentru a „afla adevăruri” cum le place să spună, ci pentru că așa își generează venituri pentru trustul la care lucrează și automat își justifică salariile. Așa am văzut jurnaliști care și-au pus cizmele și au intrat în singura baltă din zonă pentru a arata că ‘apa a acoperit Bucurestiul”, de aceea emisiunile de știri încep cu 4 accidente, 3 violuri și 5 crime odioase. Am stabilit, normalitatea e plictisitoare și nu aduce bani.
Personal nu am conceput niciodată că în activitatea mea la Radio Dinamo să fiu genul care caută audiența speculând și accentuând zona cenușie din orice societate. De aceea nu înțeleg pe cei care spun, trebuie să fii acid cu invitații de la Dinamo să dai de pământ cu ei prin emisiuni. Adică să mă transform în presar de scandal, în cancan, pentru că nu ar avea nici o legătură cu adevărul simplu și poate plicticos, dat de normalitate, ar fi despre a duce războaie de dragul audientei sau din considerente personale. Am arătat răul atunci când la Dinamo a fost rău, pentru că era adevărat, nu am căutat însă niciodată „răul” atunci când lucrurile merg bine, personal aș considera că este doar o prostituție pentru audiență.
Stiu ca unora va place cancanul, e ok, nimic rau in asta, tine de autoeducatie, va recomand insa french cancanul, frantuzoaicele alea sunt chiar misto, le prefer pe ele.
