Una dintre victoriile de referință din istoria post-decembristă a clubului o reprezintă, fără doar și poate, victoria cu Everton în Cupa UEFA, în sezonul 2005/2006.
Dinamo s-a impus cu 5-1 pe teren propriu, după o repriză a doua magică în „Ștefan cel Mare,” o victorie care ne-a adus calificarea în grupe, unde am fi putut ajunge în primăvara europeană, dacă lui Dinamo nu i-ar fi fost anulat un gol regulamentar în prelungiri.
Andrei Mărgăritescu, titular și jucător de bază în acea perioadă, sub comanda lui Ioan Andone, a povestit despre acea dublă de vis cu Everton, în direct la „Ora de Dinamo.
,,Atmosfera a fost mereu incredibilă. În astfel de meciuri, te gândești că joci cu Everton, și măcar să simți stadionul alături de tine, să compensezi valoarea prin dăruire. Nu ne așteptam niciodată la acel rezultat. Ținând cont că era o echipă bună, cu fiecare gol prindeai mai mult curaj, iar suporterii te duceau pe val. A fost ceva ce nu poți prevede, unică acea stare de euforie. Cred că a fost cea mai memorabilă repriză pentru suporterii dinamoviști, și încă ne aducem aminte cu mare drag de acel moment.
în Anglia a fost altceva. Încă povestesc când mă întreabă prietenii. I-am studiat foarte mult, iar Nea Ando ne-a pus o grămadă de casete și ne-a zis cum să îi jucăm. Știam că în Anglia un meci poate fi răsturnat oricând. Am ajuns acolo cam „morcoviți”, dar eram concentrați. În drum spre stadion, în autocar, nu vorbea nimeni, era o liniște de concentrare. A fost un iureș de centrări și, sincer, nu-mi aduc aminte foarte multe din meci, dar Gaev, portarul, a făcut un meci senzațional, ne-a salvat de multe ori. Pe finalul meciului, Mihăiță Pleșan s-a lovit și a căzut pe teren, iar tot stadionul striga la noi”, a povestit ,,China” la ,,Ora de Dinamo”.
,,Totodată, sezonul acela, 2005-2006, ne-am apropiat și de calificarea în primăvara europeană, dar am fost la un gol anulat împotriva lui Marseille. Îmi aduc aminte clar momentul – golul lui Chihaia, când arbitrul s-a întors să fluiere centrul, dar nu a validat golul. Fotbalul e imprevizibil, de aceea e atât de iubit. Momentele de extaz și agonie sunt cele care fac ca fotbalul să fie unic.”
,,Cel mai amuzant moment e când am avut un meci tensionat, cu Steaua, în care dacă pierdeam, câștigau campionatul în Groapă. Domnul Borcea a dus un preot în vestiar, iar preotul ne-a zis că nu poate să blesteme pe nimeni. Eram toți în genunchi în vestiar și, la un moment dat, Borcea murmurea blesteme pe șoptite, și toți am izbucnit în râs.”
,,A fost un meci memorabil și pentru mine, că l-am jucat cu răutate și ambiție rar întâlnite. Rica Neaga și Nicolae Dică mereu îmi spuneau: „M-ai scos din minți la meciul ăla!” Rivalitatea era extraordinară.”
Despre victoria cu 4-2 in Ghencea: ,,Mai jucasem în Ghencea, dar meciul acela a fost special, într-un an care a fost special pentru noi. Deși Steaua se apropia în clasament, ne-a dat motivație în plus. Atmosfera a fost incredibilă, și cu fiecare gol simțeam că ne apropiau tot mai mult de victorie.”
