SEMNAT: GEORGE JARAVETE
Meci de fotbal dintr-o directie. Tentativa dinspre cealalta.Aseara pentru prima data de cand a inceput haosul generalizat la Dinamo, m-am simtit lipsit de reactie. M-am trezit uitandu-ma in gol desi meciul era in desfasurare.
Dinamo incepea ziua meciului cu un capital de incredere ridicat, dat de o vizita fulger in cantonament a baietilor din PCH. Ba mai mult de atat, la ora meciului sprijinul constant primit din partea suporterilor ajunsese la cote maxime dupa un nou sold-out! Nu mai e istoric pentru ca istoria suntem noi! Cei care facem intr-o luna in meciurile de acasa cat altii intr-un sezon si acasa si in deplasare!
Meciul cu Viitorul niciun dinamovist nu credea ca o sa fie unul lejer. Totusi aveam niste argumente pro in directia asta la care nu aveai cum sa nu te gandesti oricat de pesimist ai fi! Era clar ca echipa de aseara a viitorului e mult mai slaba fata de cea pe care o surclasai in cupa cu 3-0.
Din pacate am pierdut din vedere un aspect: Si Dinamo avea sa fie de 2,3 de 10 ori mai slaba fata de echipa din meciul acela.
Dar nu atat de slaba!
Parca ascultam un post de radio care tot timpul era bruiat de interferentele unuia pirat. Continuand in aceeasi nota si intr-o analogie fortata, nu reuseam sa legam pasele precum nu reuseai pe vremuri, fiind pe rotita de “Tunning” a casetofonului, sa nimeresti frecventa pentru postul de radio dorit.
Primul nostru sut pe poarta a venit abia in minutul 38 al meciului. Asta a insemnat dupa 128 de minute de la ultimul. Meciul cu Astra nu il iau in calcul pentru ca eu in continuare, acea pasa la portar din min.85 a lui Paul, nu pot sa il consider sut!
128 de minute in care, am luat 4 goluri, am incasat peste 3 cartonase galbene, si luasem 0 puncte din 6 posibile! Nu aveai cum sa speri ca faci egal aseara cu viitorul din moment ce in min 15 era 2-0 si viitorul juca cu 3 clase peste tine. Din pacate nimeni nu se gandea ca cele 3 clase aveau sa se transforme in goluri pana la final!
O “strangere de mana” nici verbala, nici cordiala! O strangere de mana seaca! Asta s-a intamplat in 92 de minute.
Am vazut, am citit reactiile multor dinamovisti aseara. Am citit postari ca nu e cazul de lamentari! Am citit mesaje de incurajare! Am citit reactii dure! Totul s-a concentrat intr-o singura directie: Multumim, Jerry Gane!…
Nu ma pricep, nu sunt antrenor. Vad doar niste lucruri si sunt suporter! Am sentimente! Sunt suporter ca toti ceilalti peste 14000 care luna de luna fac orice sa ajute ca Dinamo al lor sa mearga mai departe! Gandirea mea si a tuturor celorlalti nu este ca cea a purtatorilor de tricouri alb-rosii de aseara!
Eu si-au batut joc de toate aceste lucruri! Eforturi, sentimente!
Impactul unui astfel de meci, unei astfel de atitudini e daunator! Marele noroc al clubului, este altul: cred ca suporterii Dinamovisti au stiut sa depaseasca momentele grele si au continuat sa care dupa ei aceasta cruce a naibii de grea si sa faca o munca de Sisif, doar pentru a-si vedea clubul, din nou, acolo unde ii este locul!
Noi suntem din alt aluat! Noi suntem pe alta frecventa! Si daca vreti sa ne gasiti, rotiti bine pana cand sunetul si strigatul tuturor in stanga si in dreapta de a ajuta Dinamo, va ajunge si la urechile voastre!
Vantul schimbarii sa aduca vremuri bune!
Hai Dinamo!”
