Pasiune la gard…

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Rezultatele se obțin doar prin pasiune, energie, motivație și multă, dar multă muncă.

În ultima perioadă Dinamo, sau mai precis programul DDB, a continuat cu entuziasm să își urmeze visul. Să faci din rahat bici prea puțini au reușit. Suporterii, DA!

Pentru că au fost devotați unei idei, au crezut în forțele proprii când le-a fost mai greu, s-au delimitat de scandaluri și au strâns din dinți până la ultimul leu din buzunar. Cu rezultate din ce în ce mai potrivnice pe plan sportiv, singura alinare a suporterilor a fost dată de câteva schimbări la nivel de management administrativ, cu oameni doriți 100% lângă ei, cu profesioniști în domeniu și voci care să fie în ton cu a lor.

Ce se întâmplă când coardele vocale încep să o ia razna?

Nu mai există sincron, se intră unul peste altul și ajungi sub ton. Ba mai mult, dărâmi energia celor ce și-au vândut-o cu sudoare pentru o singură melodie: DINAMO!

Deian, tu la ce masă cânți?

Episodul de vineri de la finalul jocului cu Gaz Metan, a fost un derapaj ce confirmă lipsa de interes pe care căpitanul echipei Dinamo București o arată în primul față de el. Față de calitatea muncii sale și față de propriul efort. Când te lași influențat de-o ceapă ca să te vinzi pe un praz, respectul de sine dispare. Când, în loc de voce moale și autocritica, preferi să ridici tonul și să fii ironic, pasiunea pentru clubul a cărui stema și banderolă de căpitan o porți, se risipește.

Cel puțin în ochii celor ce pentru moment, îți plătesc cvartetul de coarde pe care te bazezi în momentele de frustrare și de nereușită.

Dacă nu ai nevoie de bani, Stimate Deian, ajută-ne și joacă gratis până în iarnă. Și-așa transferul carierei probabil îl vei prinde în ritmul de joc și cu realizările actuale, doar la vreo echipă de eșalon secund de prin cine știe ce colț al Turciei sau Orientul Mijlociu.

În urmă cu mulți ani, colegul tău de antrenament și apropiatul tău de înălțime, schimba tonul și își vindea vocea pe o melodie ce supără aparatul auditiv al fiecărui suporter dinamovist din lumea asta. Alături de cvartetul lui de “coarde”, tot în momente de frustrare își pierdea busola și se bucura. Întreabă-l pe el ce a urmat! Întreabă-l pe el cum a fost ca la fiecare atingere de balon să i se ridice părul pe mâini și să îi vină să se bage sub masă, de Rușine.

Poate vei reuși să îți dai seama, cât rău ai putut să îți faci singur prin niște vorbe aruncate la nervi și fără discernământ.

Pentru că dinamoviștii, Deian, poate iartă. Dar sigur, NU uită!

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!

loading...

Lasă un răspuns