Recunosc speram intr-un succes major al DDB-ului, dar modul in care au reusit sa se inteleaga cu jucatorii mi-a depasit toate asteptarile.
Nu sunt un om care risca, dar in decembrie as fi pus pariu cu oricine ca in ianuarie vom pierde 80% din jucatorii importanti. Nu ma asteptam ca jucatorii iberici sa ramana, dar mi se parea imposibil sa ii mai avem in lot pe Pulijc, Sorescu, Fabbrini, Gol, Anton sau Magaye. Ma gandeam ca nu va exista o cale prin care sa poata fi convinsi sa ramana, fiind jucatori cu personalitate si care in cariera lor au jucat la multe echipe. Mi se parea imposibil ca acesti baieti sa accepte diminuari mari ale contractelor si sa inteleaga situatia prin care trece clubul.
Nu stiu cum au facut negociatorii din DDB asta, am recitit cu atentie fiecare comunicat sau fiecare anunt al unui nou jucator pastrat de Dinamo, dupa ciuma spaniola si aveam senzatia ca de fiecare data citesc o proclamatie de victorie.
Baietii astia chiar au reusit imposibilul, iar eu nu pot decat sa cred ca vor reusi mereu ceea ce isi propun, pentru ca par ca nu stiu sa piarda.
Uitandu-ma la lotul din acest moment si gandindu-ma la situatia in care eram la startul negocierilor, ma simt ca acel taran care aflat in vizita la ZOO se uita de 4 ore la strut si spunea ” Pasarea asta nu exista”
Multumesc domnilor pentru ca mi-ati reamintit ca „imposibil nu exista”.
Multumesc jucatorilor si lui Jerry pentru ca au acceptat sa ramana alaturi de noi intr-un moment extrem de delicat.
In viata asta mai avem ceva de facut!
HAI DINAMO!
