Gheorghe Mulțescu a urcat la ceruri și lumea sportului a rămas fără încă un om special în planul trupesc, fizic al Universului.
Mulțescu era un om bogat. Mult mai bogat și mai îmbelșugat decât mulți deținători de palate, turnuri (de fildeș), mașini de lux sau investitori în Crypto. Pe Mulțescu nu l-a părăsit sufletul de diamant o dată cu acoladele și reușitele profesionale. La ,,Nea Gigi”, victoriile scoteau și mai tare la iveală caracterul de om cu principii puternice, indestructibile.
Mulțescu a fost bogat cu sufletul și cu inima. A dat tot ce a putut pentru toate echipele la care a activat. Pentru ,,Câinii Roșii” a dat, până când a simțit că nu mai poate și a făcut un pas în spate. Culmea, până și renunțând la Dinamo, în sezonul în care Uhrin a preluat mai apoi echipa, tot o decizie care a ajutat Dinamo a luat Gheorghe Mulțescu. Rari sunt oamenii despre care simți că sunt făcuți să nu greșească nici cu gândul față de ceva sau de cineva. Despre ,,Nea Gigi” spun că nu a greșit niciodată față de culori sau de club. Pentru că insuccesele sau înfrângerile din meciuri nu le iau, personal, în calcul drept „greșeli”.
Mulțescu a făcut parte din structuri care l-au respectat, care nu l-au respectat, care l-au apreciat sau l-au văzut drept un simplu instrument pe care îl folosești când ți se strică vioara întâi. Prin tot felul de lucruri. Niciun zgomot, niciun reproș, nicio vorbă suflată din frustrare sau orice sentiment uman parazitar către cineva, despre club, patroni, colegi, jucători.
Cerul este mai senin, pentru că a primit zilele trecute un om care, în viața sa de martir pe altarul fotbalului, a reușit să fie mai bogat decât toți patronii care i-au avut destinul în mâini vreodată. Pentru că principiile, lupta, sacrificiul și coloana vertebrală cântăresc mai mult decât toate bancnotele din Trezoreria Elvețiană.
8, la ♾️.
