Am învățat că în viață este bine să găsim o parte bună în orice situație mai puțin plăcută, să vedem și partea plină a paharului sau să vedem mereu ambele fețe ale unei monede.
În mlaștina anevoioasă în care echipa a intrat ieri să ne arate că au spiritul și îndârjirea chiar și pentru lupte de tranșee, am găsit „moneda” mai sus menționată. „The diamond in the rough” cum se spune în engleză, a venit abia după fluierul final al meciului. Nici nu puteam să concep că după bucuria unei victorii grele, muncite, poate urma o bucurie și mai mare, mult mai mare, la…flash-interviu.
După reacțiile firești ale jucătorilor și antrenorilor celor două echipe, este rândul lui Cătălin, Cătălin Cîrjan, CĂPITAN al lui Dinamo.
Poate vă întrebați de ce este scris cu majuscule „CĂPITAN”. Întrebare legitimă. În cazul nostru, al dinamoviștilor, Cătălin l-a făcut să fie scris cu majuscule și o dată la mulți ani, Cătălin îl face din nou să fie scris cu majuscule.
De la Cătălin Hîldan, Dinamo a mai avut noroc de CĂPITANI, în adevăratul sens al cuvântului. Prestanța, greutatea vocii, talentul, agresivitatea, spiritul era acolo sub diferite forme, era prezent și lucrul acesta se simțea. Prin acea banderolă, purtătorii ei, deveneau ”aleșii” care trebuiau să continue tradiția de a ”le arăta ăstora ce înseamnă Dinamo”. De la Ionuț Lupescu, Florentin Petre și Giani Kiriță la Claudiu Niculescu și Dănciulescu, banderolei de căpitan i s-a făcut dreptate, iar ea, la rândul ei, i-a premiat pe ei cu un loc în istoria clubului dar mai ales cu un loc aparte în inimile noastre. Acum, ca orice monedă, cu două fețe fiind, trebuie să nu uităm ce a urmat, iar aici aș vrea să amintesc doar câteva nume care, printre alții, au mai avut pe mână această banderolă: Laurențiu Rus, Cosmin Matei, Steliano Filip, Vali Lazăr, Sergiu Hanca, Deian Sorescu, Ricardo Grigore.
Nu discut acum despre talentul, dăruința sau caracterul lor. La momentul acela, conjunctura a făcut ca banderola să fie pe brațul lor. Din păcate, sufletul banderolei nu mai era acolo, nu mai era prezent, banderola era doar o bucată de material înfășurat în jurul brațului unui jucător anume, trecător pe la un Dinamo lipsit de vlagă dar și de reperele care altă dată o defineau.
În perioada recentă, am mai avut un căpitan, unii îl vedeau CĂPITAN, îl ”iubeau” deja, îl vedeau câine până la moarte. Eu pot să spun cu mâna pe inimă că, în opinia mea, Dennis Politic nu a arătat niciodată stofă de căpitan. A jucat un singur sezon la Dinamo, a fost deseori accidentat, dar cu toate astea trebuie recunoscut faptul că a fost un jucător bun, cu mult talent, cu șuturi bune, execuții frumoase și…atât. Ca el au mai fost la Dinamo, dar Dinamo nu a trăit niciodată cu adevărat în el/ei. Nu l-am văzut niciodată să urle descătușat în fața galeriei pe garduri, nu l-am văzut să urle din toți rărunchii în fața camerelor după un gol marcat, nu l-am văzut ”dând tonul”. Din păcate, pentru mine, un jucător ca Aljosa Vojnovic, care a fost clar mai puțin talentat, este totuși, mai căpitan decât un jucător ca Dennis Politic.
Acum ajungem în prezent. Avem un Dinamo pe locul 2, avem un Dinamo care are mereu posesia, un Dinamo care atacă mereu adversarul, un Dinamo care marchează, un Dinamo care controlează, luptă și nu renunță nici măcar pe furtuni și mlaștini. După meciul de ieri seară, la interviuri am observat că Dinamo mai are un element foarte important. Dinamo are CĂPITAN.
Aseară, după mulți ani, tot un Cătălin a luat banderola noastră, cu chipul lui Cătălin Hăldan pe ea, și a arătat-o mândru, din fața camerelor, unei țări întregi.
Pentru cei care nu au văzut tot interviul, o să vă las aici ce a spus Cătălin ieri după meci:
”Banderola este tot timpul cu noi, toți știm, Cătălin Hîldan rămâne spiritul lui Dinamo. Din păcate toți știm că este o lună neagră pentru NOI, pentru dinamoviști. Duminică îi așteptăm pe toți dinamoviștii în număr cât mai mare la mormântul lui Cătălin și ne vom vedea acolo.” Întrebat dacă prin rezultatele echipei ar putea să transforme această lună într-o lună bună, răspunsul rămâne concentrat pe simbolul care obligă la luptă. „Asta este tot ce putem să facem, să intram pe teren și, mereu pentru Cătălin, pentru numele lui, să intrăm și să dăm tot ce avem mai bun la fiecare meci și să luptăm”. Acum voi să îmi spuneți dacă v-ați imagina aceste cuvinte ieșind vreodată din gura unor jucători ca Matei, Steliano Filip sau Dennis Politic. Eu nu îmi pot imagina.
Prieteni, ne putem îndoi în viață de orice dar când banderola își găsește ”alesul” acest lucru se vede și se simte fără urmă de îndoială. O simțim noi, o simte vestiarul, o simt echipele adverse. De data aceasta, banderolei i-a revenit sufletul, iar Dinamo simte asta, Dinamo regăsește repere pe care unii le credeam pierdute pentru totdeauna.
Dinamo pierdea, din când în când, și pe vremea lui Cătălin, Dinamo v-a mai pierde meciuri și acum, în timpul lui Cătălin, dar atitudinea și caracterul definesc modul în care o echipă trece prin și peste aceste momente.
În încheiere, aș vrea să punctez și lucrul pe care eu îl consider esențial în construirea unui campion, și anume, educația. Educația pe care familia Hîldan i-a oferit-o lui Cătălin i-au definit ulterior caracterul, voința și modul de a conduce un vestiar. Familia Cîrjan i-a oferit lui Cătălin educația prin care un jucător, încă foarte tânăr, are puterea și tăria de caracter pentru a conduce un vestiar prin puterea exemplului. Când alți jucători visează la transferuri pe bani mai mulți, sub pretextul că ei sunt jucători profesioniști, sau petreceri cu boxe date la maxim în autocar, alții visează la trofee cu Dinamo pentru a se putea simți împliniți, aici se diferențiază, de fapt, jucătorul oarecare de CĂPITAN.
Mulțumim CĂPITANE că după mult timp ai ales, și ce bine ai ales.
CĂPITANE, acum este momentul tău să ”le arăți ăstora ce înseamnă Dinamo”, noi toți suntem lângă la tine, la bine și la rău, fie vreme bună fie vreme rea….
