Fie că-i matematică și am învățat să numărăm de la 1 la 10 și invers de la 10 la 1, fie că e vorba de gama de pe portativ și ne-am chinuit să o reținem și în sens invers, Do, și, la, sol, fa, mi, re, do, toți și toate se reîntorc la UNU.Asta e punctul de plecare.
În psihologie există o teorie: Înaintea cuvântului a fost intenția. Intenția/ intențiile sunt punctul de plecare al fiecărui vis. Voi ce vis aveți?
Criza de azi, soluția de mâine
Criza actuală în care se regăsește Dinamo București ar putea fi punctul de plecare pentru soluționarea vechilor probleme despre care face sens să le reamintim. Am observat în săptămâna premergătoare meciului de ieri de la Craiova o primă ieșire acidă a administratorului special la adresa celor ce critică.
Pământul fuge de sub picioare și cred că instabilitatea aceea ce ne-a fost împrăștiată în ochi conform căreia dacă s-ar aduce jucători cu salarii peste media Superligii ar reprezenta un factor disturbator la nivelul vestiarului, mai degrabă se regăsește în sânul acționariatului decât în realitatea ipotetică de a se concretiza așa ceva în rândul jucătorilor. Actionarii sunt în criză, jucătorii într-un blocaj mental, antrenorul punct fix. Este cea mai bună definiție pentru Dinamo de astăzi. Cu alte cuvinte, statui!
Am auzit la un moment dat un banc cu 2 statui care stăteau de vorbă. Paradoxal fiecare împărtășea celeilalte din doleanțe. Finalul o regăsește pe una zicând către cealaltă: Tu ții porumbelul, eu mă c.c pe el! Pot fi făcute atât de multe analogii cu sens în toată povestea asta cu statuile, cu porumbeii și cu Dinamo încât hazul de necaz ne mai ține curajul sus, că altceva nu ne-a mai rămas. Vă las pe voi să vă dați frâu liber imaginației. Eu voi continua să scriu despre CEAS. Căci, ceasul este o numărătoare inversă.
Cert este că această criză este una deja adâncită. Și s-a ajuns aici pentru că răbdarea a ajuns SCUZĂ! Eu nu o să fiu și nu am fost din luna a 3-a de mandat a celor de la R&W, la fel de mărinimos precum colegii mei. Nu o să mă schimb după cum bate vântul. Dinamo riscă se întoarcă de unde a venit! Că performanța se face în timp, sunt total de acord. Însă când spectrul retrogradării te privește de sus cu ură, aroganță și zâmbind în colțul gurii, deja timpul nu mai este aliatul tău.
De aceea sunt imperios necesare infuzii de capital în închiderea insolvenței, transferuri PE BANI, buget salarial peste medie, IERI DACĂ SE POATE. Altfel, viitorul va fi plin de porumbei pe statui. Criza actuală este una de două ori mai dificilă decât una într-un context normal de management sportiv. Lipsa acțiunilor la timpul potrivit a dus aici. Iar de aici până la 0 nu e decât un pas. Înapoi, precum mulți alții făcuți în ultimele luni.
Că poți eșua într-un proiect este de asemenea, acceptabil. Important e când conștientizezi că ai eșuat. S-a reușit în 8 luni să se împartă suporterii în grupuri, grupulețe, tabere. Pentru că teamă de a ne întoarce la 0 e prea mare pentru unii dintre noi.
Pentru că suntem incapabili să înțelegem că AICI E DINAMO și că mediocritatea nu există în vocabular. Mediocrii puteam fi și noi. Fără vehicole. Mergeam precum Familia Flinstone, rămâneam cu o frunză în dreptul ochiului, dar tot reușeam să nu ne rupem în mii de bucăți.
Au reușit alții să facă treaba asta. Bravo lor! Au reușit ceva.
Dar cu Dinamo, ce-aveți?!
Zece, Nouă, Opt…
Oriunde, oricând și cu Oricine
Hai Dinamo!
