Dinamo sta pe un butoi de pulbere. O noua campanie ratata de transferuri a dus la cresterea gradului de nemultumire la un nivel extrem de ridicat. Dar, oare parerea noastra conteaza? Avem solutiile?
In cadrul emisiunii Sinteza Zilei de ieri am spus ca inteleg nemultumirea dar nu vad solutii, sau mai exact nu vad solutii in actualul context si am sa explic de ce.
Suntem in anul 2016 intr-o societate capitalista, economie de piata, in care banul sau cel care are banul dicteaza . Singurul mod in care putem sa actionam astfel incat parerea noastra sa conteze este ca aportul nostru financiar sa fie consistent. Antreprenorii anului 2016 sunt insensibili la alti factori afectivi ,dar devin extrem de sensibili atunci cand pierd bani.
Am sa va propun un scurt exercitiu de imaginatie : Ce ar fi fost sa fim 15-20.000 de abonati iar suma aia sa fie importanta in bugetul clubului. Atunci, sigur ar fi contat parerea noastra. Pentru ca daca se constata o scadere brusca de la 15.000 de abonati la 1.000 de abonati , pierederea financiara era semnificativa si ar fi determinat alte reactii din partea lui Negoita, Orice patron devine brusc sensibil, atunci cand pierde bani.
M-am tot gandit la o organizare de tip socios, lucru care pare imposibil de realizat in Romania anului 2016, pentru ca nu avem mentalitatea din vest. Suntem, majoritatea dintre noi cu o mentalitate asemanatoare cu cea pe care o avea Nelu din dealul Cotroceniului. Noi am spune ok, darm 10 euro lunar, si daca avem 10% sau 15% am vrea ca NOI SA DECIDEM. E ca si cum as achizitiona 0.5% din actiunile General Motors si as pretinde sa stabilesc eu consiliul director.
A fost un mesaj foarte bun postat de cei de la Ultra Tei ieri, mesaj in care spuneau direct ca manifestarile pe net sunt egale cu zero. Presiunea se pune altfel, prin prezenta activa, prin a deveni o forta economica,iar lipsa ta sa conteze. A stai, tu esti oricum absent, deci nu conteaza.
Ok, suntem nemultumiti . Dar ce facem mai departe?
Ce solutii concrete vedeti voi?
