Noaptea? Un Sfetnic bun. Dar Feșnic la ce e bun?

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

S-a încheiat și cel de-al doilea derby de tradiție din fotbalul românesc. Dinamo-Rapid, un meci al orgoliilor, un prilej al reîntâlnirii după 6 ani într-un meci oficial de Liga 1.

Ocazia revederii cu unii din principalii adversari coroborat cu situația de criză prin care trece echipa noastră, ne-a transformat ziua de ieri într-una cu trac, în care emoțiile încercau să își dea frâu liber și pulsau la cote maxime în gât, o zi în care gândul că vom obține mai mult decât atitudine în joc a alergat nestăvilit prin mintea fiecărui dinamovist.

Am început ziua cu un meci al puștilor de la Dinamo2, și dacă un “Dicționar pentru proșți” (a se citi neinstruiti, nepregățiți, lipsiți de raționament) s-ar putea preda ca manual în școli pentru anumiți antrenori virtuali de pe chatul transmisiei, probabil și copii aceștia vor avea în sfârșit un mediu în care un simplu “Bravo” ar cântări mai mult decât 10 minute de joc de glezne.

Pierdem cu 1-0 cu o candidată serioasă la play-off-ul pentru promovare în Liga 2, însă plec de la stadion cu câteva referințe.

Poliție câta frunză și iarbă, așteptări în concordanță

Încep pregătirile și instruirea persoanelor de ordine. Parcul sportiv începe să se populeze. Doar Dinamo Bucureșți să evolueze!

Ne arbitrează Feșnic. Parcă urmând un ritual îndeaproape, ne reîntâlnim la T2, și cât băieții sunt la încălzire dezbatem ca de la microbist la microbist ce-am fost și ce am ajuns. Inevitabil ajungem la Feșnic, și îl aud pe Sorin :” Nu vreau să îl văd. Nu îl suport. Pe unde ne-a prins, ne-a ciupit”.

Temerile mele inițiale când am auzit cine ne arbitrează în acest joc, se amplifică.
Cu toții ne-am concentrat pe jocul echipei și am pierdut din vedere în ultimele etape arbitrajul. Și nici acum nu vreau să fac vreo drama din asta.

Dacă la început de zi câștigul după jocul de aseară ar fi fost atitudinea, la final lucrurile s-au întors la 180 de grade. Am pierdut în ultimele 3 etape 4 puncte pentru că Mircea Rednic nu poate să antreneze echipa la nivel de conștientizare că un meci are 94,95,96 de minute. Nu. Asta nu o poate face.

În schimb, cel mai mare câștig e că îi antrenează. Se vede acest lucru. S-a văzut în atitudinea în joc, s-a văzut până prin minutul 60 o siguranța defensivă mult peste ce am arătat până acum. Și am văzut un real câștig: Michael Espinosa. M-am speriat când l-am văzut așa firav, am crezut că l-am ținut pe apă și ceai de 2 săptămâni de când se antrenează cu noi și chiar mă gândeam să îl rog pe Neicutescu să îi recomande ceva.

M-a contrazis instant când la încălzire exersa săriturile la cap. Detenta impresionantă, și dacă la Neica nu poți să bagi ziarul sub călcâie, la Espinosa era loc perfect de un prim plan de la baza gazonului, zona T2, direct către Mircea Rednic pe bancă la T0.

Ocaziile se răzbună. Stereotipie sau realitate?

Dinamo a jucat fotbal aseară. Până prin minutul 65-70, fără a cataloga în vreun fel adversarul nostru, acesta nu a mișcat în front. Și sinceri să fim, nici după, chiar dacă le-ai dat mijlocul terenului nu au excelat. Am avut câteva ocazii să închidem meciul, însă adrenalina îl face pe Măgureanu să nu aibă răbdare într-un atac 3 contra 2, neșansa îl determina pe Sorescu să tragă într-o aglomerație de picioare aruncate la sacrificiu pe linia porții.

Finalul jocului ne găsește înghesuiți în propriul 22, dacă împrumutăm termenii de la o altă disciplină unde clubul Dinamo Bucureșți revine cu performanța după mulți ani.

Torje, Gabi, Găbița, Torjica face o greșeala de începători după cel mai bun joc de la revenire. Minutul 91, ai prim planul, vrei să scoți fault însă dacă nu ți se dă penalty la o tragere evidentă în careu, cum poți să te aștepți că ți se va da fault la o ușoară împingere?

Feșnic a ciupit cât a putut. Galbene neacordate, cartonașul roșu uitat la vestiare. Evident, lasă faza să curgă și ca într-un vis întunecat, Cârnat ( da da, ați citit bine) prinde șutul viețîi și catapultează mingea în vinclul porții. Așa îl cheamă.

Frustrați că am pierdut 2 puncte de aur dar cu aplauzele la noi pentru un joc evident îmbunătățit, îi acompaniem pe băieți spre cabine. Plecăm spre case mai supărați poate ca niciodată la cald, însă noapte avea să vină. Liniștea să se așeze și visurile să continue!

Într-o zi vom ajunge din nou acolo sus!
Pentru că Dinamo de acum începe să fie bună la ceva.
Dar Feșnic?

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo Bucureșți!

loading...

Lasă un răspuns